Prea slab de azi, prin ură sau căință, Să-mi rup din piept atâta suferință Și peste tot ce-a fost încet să las, Ca o perdea, uitarea fără

Cum ai venit nu știu, nu știu de unde, Ci deodată umpli raza minții. S-apleacă ochiul tău și mă pătrunde, Sclipesc, abia zăriți prin buze,