Edith Södergran

Geografia suedeză are pe harta poeziei universale contemporane reliefuri de mărimea întîi, atitudini supreme. Printe ele se profilează

Jucării sînt toți oamenii. Jucărie eram eu însămi pînă mai ieri. Azi sînt aceea ce desferecă taina. Aș vrea ca toți oamenii să poată veni lîngă

Ai căutat o floare și ai găsit un fruct. Ai căutat un izvor și ai găsit o mare. Ai căutat o fată și ai găsit un suflet – și ești dezamăgit...

Sufletul meu era o rochie albastru-deschis de culoarea cerului; am lăsat-o pe o stâncă pe țărm și am veni la tine goală ca o femeie. Și ca o

Unde locuiesc zeii? În inima mea, în inima mea sfîșiată, dureros-fericită, cînd mi se înalță cîntul. O, zei, ce poate face un om în cele cîteva

Caliciul durerii, pe care mîini mai slabe îl iau și-l duc la buze mai palide, buzele mele de învingător încă nu îl ating. Dar - nu. În inima mea

De ce îmi e frică? Sînt o parte din infinit. Sînt o parte din marea forță a întregului, o lume solitară, printre milioane de lumi, o stea de

Sunt singura printre arborii lacului, sunt prietena vechilor brazi de pe mal si confidenta secreta a tuturor sorbilor tineri. Singura stau culcata

Stelele se înalță! Stelele mișună. Splendidă noapte. Mii de mîini își ridică vălul de pe față, înaintea vremilor

Sunt o țigancă dintr-o țară străină, țin cărțile de joc în mâinile tuciurii pline de taine. Trec zile și zile, mereu monotone și mereu

Pământul s-a prefăcut într-un morman de cenușă. În straie de penitent m-așez pentru o clipă și visez. O,ce fericite vise! Sînt puternică, m-am

Descoperire Iubirea ta îmi întunecă steaua – Luna se ridică în viața mea. Mâna mea se simte străină în mâna ta. Mâna ta e numai jind – Mâna

Sunt un om foarte matur, dar nimeni nu o știe. Prietenii mei își fac despre mine o imagine falsă. Nu sunt domesticită. Am cântărit ce-nseamnă

Mi-e dor de țara care nu e pentru că tot ceea ce e am obosit să mai vreau. Luna îmi povestește în rune argintii despre țara care nu e. Țara, în

Strâmt e cercul, iar inelul gândurilor mele se răsucește în jurul degetului. Stăruie aici o căldură, pe temelia a tot ce în jurul meu e străin,

Il capriccio di un attimo mi ha rubato il futuro, messo insieme a casaccio. Voglio rifabbricarmelo piu\' bello, come l\'ho sempre