Stînd, cîndva, la miez de noapte, istovit, furat de șoapte Din oracole cețoase, cărți cu tîlc tulburător, Piroteam, uitînd de toate, cînd

De mult, de demult, pe-ai Timpului pași, Într-un ținut de miază-zi, O fată trăia, c-un nume gingaș: Cu numele Annabel Lee. Și ea trăia c-un

Corbul

Leit în fier, Un cavaler Voios a apucat-o, Pe nori, pe vânt, Cântând un cânt, Pe drum,

Cavaler vestit Și vesel gătit, Pe drum a apucat-o, Prin umbră și prin soare, Cântând cântări ușoare, Să caute-Eldorado. Însă-mbătrâni Cavaler

Într-o noapte-ntunecoasă, istovit, ședeam la masă Cu străvechi volume-n față, cugetând asupra lor, Și pe-o carte cam ciudată ațipii, când

Cum simt că prin a stelelor lucire, Când îngerii cu șoapta lor se cheamă, Nu pot găsi un termen de iubire Un altul mai sublim decât de

Tu mi-erai totul, dragoste, Al sufletului har, Un verde ostrov în mare, dragoste, Fântână și altar, Încins cu poame dulci și flori, Flori ale

Priviți! Moartea un tron și-a durat Într-o cetate din acel îndepărtat, Singur și întunecos Apus, Unde cei răi și cei buni, cei de jos, cei de

Cea mai mîndră zi, cel mai mîndru ceas, Inima-mi veștedă le-a cunoscut: De-avînt și de mărire visu-mi treaz, O știu, a trecut! Ce-avînt, am

Ai vrea să fii iubită?- atunci inima ta Poteca ei de-acum să nu o părăsească; Te țină așa cum ești fără a te-ndepărta Și de tot ce nu ești să te

Elena, frumusețea ta îmi pare ......Ca vechile corăbii niceene, Care, pe-o blândă \'nmiresmată mare, ......Drumețul ostenit duceau,

Era în mijlocul verii Și la mijlocul nopții era; Stelele-n stinse orbite Sclipeau palide, căci lumina Mai strălucit luna rece, de gheață, Care

Cierta medianoche aciaga, cuando, con la mente cansada, meditaba sobre varios libracos de sabiduría ancestral y asentía, adormecido, de pronto se oyó

¡Recibe en la frente este beso! Y, por librarme de un peso antes de partir, confieso que acertaste si creías que han sido un sueño mis

¡Es cierto! Siempre he sido nervioso, muy nervioso, terriblemente nervioso. ¿Pero por qué afirman ustedes que estoy loco? La enfermedad había

For her this rhyme is penned, whose luminous eyes, Brightly expressive as the twins of Leda, Shall find her own sweet name, that nestling

Es ist lange her, da lebte am Meer, Ich sag euch nicht wo und wie – Ein Mägdelein zart, von seltener Art, Mit Namen Annabel Lee. Und das

Elizabeth, it surely is most fit [Logic and common usage so commanding] In thy own book that first thy name be writ, Zeno and other sages

The noblest name in Allegory\'s page, The hand that traced inexorable rage; A pleasing moralist whose page refined, Displays the deepest

C’était il y a bien longtemps Dans un royaume près de la mer, Une jeune demoiselle vivait là comme vous pouvez le savoir Sous le nom d’Annabel

From childhood\'s hour I have not been As others were; I have not seen As others saw; I could not bring My passions from a common spring. From

Gaily bedight, A gallant knight, In sunshine and in shadow, Had journeyed long, Singing a song, In search of Eldorado. But he

Lo! Death has reared himself a throne In a strange city lying alone Far down within the dim West, Where the good and the bad and the worst and the