Adio
de Duiliu Zamfirescu(2005)
1 min lectură
Mediu
Adio, dulcea mea durere
Ce-atât de mult mai chinuit.
Te las, că nu mai am putere
Să te urmez pân-la sfârșit.
Tu ești sfioasă și curată
Ca floarea albă de pe stânci,
Dar ai făptură vinovată,
Cu ochii negri și adânci.
Și nu-nțelegi că eu sunt bietul
Nebun culegător de flori
Ce mă ridic încet cu-ncetul
Până la stâncile din nori.
Dar forma ta înșelătoare
Ia calea timpului apus,
Și când ajung până la floare,
Ea se ridică tot mai sus.
Pe Marea Neagră
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Duiliu Zamfirescu
- Tip
- Poezie
- An
- 2005
- Cuvinte
- 84
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Duiliu Zamfirescu. “Adio.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/duiliu-zamfirescu/poezie/adio-121961Intrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.