Culcate-s romanițe
de Duiliu Zamfirescu(2005)
1 min lectură
Mediu
Ușor se mișcă tânăra fecioară,
Purtându-și trupul drept ca o făclie;
Cu amforele vine de la vie
Și vinde must, ca-n vremi de-odinioară.
Copilă albă, vina ta să fie
De te-o-ntâlni Polibus bunăoară:
Cum mâinile-ți sunt prinse de ulcioară
O să-ți sărute benghiul din bărbie.
Dar ea zâmbește. Colțurile gurei
S-ascund hoțos în gingașe gropițe
Iar ochii vineți iau coloarea murei.
Și iată-l el încununat de vițe,
Că-i sare-n drum. Pe pajiștea pădurei,
În urma lor, culcate-s romanițe.