JURNAL FILOSOFIC (1944) Noi nu avem un termen romanesc pentru \"devenire\". Avem cateva pentru fiinta, dar nu avem pentru devenire. Am fi putut

Toată problema României nu e numai să fie, să fie în eternitate, ci și să devină. Dar cum poți preface ființa în devenire? Începând de când? Și mă

Prefată SCRISOARE CÃTRE UN INTELECTUAL DIN OCCIDENT „Mai putem fi salvati?“ („Sind wir noch zu retten?“), vă întrebati voi, scrieti cărti voi si se

Dacă ar dispărea cultura europeană, încă ar putea supraviețui ceva din ea: modelul pe care l a dat lumii istorice. El ar reapărea drept conștiința de

Este probabil că nu se înțelege nimic esențial din cultura europeană dacă nu se ține seamă de raportul ei cu natura. Toate mitologiile par a pleca de

Oricît de bine am cunoaște celelalte culturi, nu putem determina ceasul lor de naștere. Ele nu par a se fi ivit sub o ruptură, de vreme ce s au

Procedeul de a reduce la o schemă, dacă nu culturile măcar unele manifestări din sînul lor, a mai fost pus în joc în cîteva rînduri. Așa s a

Dintre toate felurile de scări făcute sau închipuite de om, numai scara adjectivului nu urcă. În rîndul acestuia, comparativul aduce de fapt o

Cine vorbește despre Unu ca putînd fi în același timp multiplu, ba chiar despre unități multiple în diverse sfere de realitate, nu poate întîrzia să

Prefață SCRISOARE CÃTRE UN INTELECTUAL DIN OCCIDENT „Mai putem fi salvați?“ („Sind wir noch zu retten?“), vă întrebați voi, scrieți cărți voi

Dacă este îndreptățit să se înceapă descrierea culturilor prin rînduirea lor sub scheme, atunci se surprinde de la început ceva din specificul

În gramatica culturii europene adjectivul venea, spre sfîrșitul Evului Mediu, să grăbească extincția substantivului. Piereau cavalerii închiși în

Întregul glob stă sub modelul european, la finele veacului al XX lea. De la coasta americană a Pacificului și pînă la coasta rusă, tot a Pacificului;

În ipostaza substantivului Sînt popoare și lumi ce se sting în cîte o parte de cuvînt. Egiptul pare a se fi stins în hieratismul substantivului (ca

O lume a departelui Toți, în orice epocă, știm de binefacerile numărului. Cîțiva știm și de răutățile lui. Dar să nu și aibă numărul ceasul său

Viața omului și a culturilor reprezintă, la drept vorbind, o dezbatere între regulă și excepție. Natura, ca și omul, stau sub legi; omul își prescrie

Morfologia culturii europene S ar putea ca teoria lui Descartes a vîrtejurilor cosmice să nu mai fie defel actuală în știința fizicii. Dar ea ne

Cum să ne închipuim o cultură completă, fără manifestările distincte ale pronumelor personale? Toată istoria este plină de zarva și gîlceava

„Devouring time“, scrie Shakespeare în admirabilul Sonet al XIX lea. Să fie timpul cu adevărat? sau sîntem noi, mai degrabă, cei care l devorăm? În

Nu e semnificativ, pentru spiritul european, faptul că nu se sperie de eșecuri? Ca în Biblie, unde cu înțelepciune a fost integrat Ecleziastul, care

Morfologia culturii europene Există în cultură o modalitate a substantivului, care ne a părut a fi caracteristică pentru Evul Mediu, în lumea

Un singur lucru nu poate aduce epoca adverbului în cuprinsul unei culturi: noutatea. Oricine se apleacă asupra perioadei de după Renaștere și pînă la

Invazia pronumelui personal Astăzi e simplu să vorbim despre individualitate și personalitate, după cum e simplu să opunem sau să integrăm