Contemplu: in noapte sta crucea de lemn cu urme de cuie si cui de indemn la stavile boltii fugare, spre care, cu mistice brate de pom, creste un

Sunt, Doamne, instrumare funerara; se-ncearca-n mine chinuri si jivine cu glas sonor de trup si de ocara. Sub tremurarea lunei cristaline in unde

Mi-e trupul sarpe rupt in doua de legea Ta: si-a zvircolit chemarea pina-a asfintit durerea a-mpletit cu roua coroana de-nrosiri si spini pe