Tunele cu melancolii
de Constanța Buzea(2004)
1 min lectură
Mediu
Poezii – ușoare astenii de zi
Noaptea insomnia ca o plantă-mi trece
Peste gât tunele cu melancolii.
Poezii ca tot atâtea steaguri,
Pure, inutile aripi care
Nu mai pot purta un suflet mare.
În copilărie, născătoare,
Și, târziu, mâmcați și arși de vii,
Lor le cerem îndurare.
Din volumul “Ape cu plute”, 1975
Noaptea insomnia ca o plantă-mi trece
Peste gât tunele cu melancolii.
Poezii ca tot atâtea steaguri,
Pure, inutile aripi care
Nu mai pot purta un suflet mare.
În copilărie, născătoare,
Și, târziu, mâmcați și arși de vii,
Lor le cerem îndurare.
Din volumul “Ape cu plute”, 1975