Măști de sfială

Cînd vine clipa de cumpănă,
Înainte de a coborî
Acolo unde curg fragmentar
Iubirile neîmplinite,

Frica de necunoscut,
Micile lașități, eroare în sine
A satisfacției,

Unde puținul bine
Care-ar fi putut să fie sus,
Despică o gură de colos
Și urlă

Unde răul de care ne temem
Face măști ridicole de sfială

Și cînd frica de moarte
s-a șters în sfârșit,
cel mai greu este sufletul
celui fericit.

Din volumul “Răsad de spini”, 1973