Cu ochi de somn aș reciti o carte
de Constanța Buzea(2003)
1 min lectură
Mediu
Când dintre toamne da-m-or la o parte
În anotimpul de cucernicie
Ascetizând în alb ca o stafie,
Cu ochi de somn aș reciti o carte .
Nici nu mai simt cît suntem de departe.
Trăiesc în pace asonanța, rima.
A fi a doua, a rămâne prima,
Ridicolul meu frig amînâ moarte.
Atît mai știe sufletul, umilul,
Cu artă-ngesturi, dar și fără artă,
Nervilor rupți le recunoaște stilul.
Din tot rămâne-va cenușă caldă
Pe care lebezi tainice o poartă
Dintr-o lumină-a lumii în cealaltă.
Din volumul “Sala nervilor”, 1971
În anotimpul de cucernicie
Ascetizând în alb ca o stafie,
Cu ochi de somn aș reciti o carte .
Nici nu mai simt cît suntem de departe.
Trăiesc în pace asonanța, rima.
A fi a doua, a rămâne prima,
Ridicolul meu frig amînâ moarte.
Atît mai știe sufletul, umilul,
Cu artă-ngesturi, dar și fără artă,
Nervilor rupți le recunoaște stilul.
Din tot rămâne-va cenușă caldă
Pe care lebezi tainice o poartă
Dintr-o lumină-a lumii în cealaltă.
Din volumul “Sala nervilor”, 1971