Ultima simfonie
de Cincinat Pavelescu(2010)
1 min lectură
Mediu
Niște cântece-n surdină șir de note-abia șoptite,
Voci d-argint și voci de aur de copii și de fecioare,
Vagi acorduri rătăcite dintr-o muzică ce moare,
Și ecoul prinde-n treacăt note-n zare risipite.
Dureroasa fâșiere-a unor frunze veștejite,
Tremurarea unor coarde mistice și plângătoare,
Peste care un maestru plimbă degete ușoare,
Evocând melancolia unei patimi năbușite.
Larma surdă și blajină a zăpezii ce s-așterne
Punând albu-ndolierii peste negru-ngropăciunii,
Voci de orgă, reci și grave cum sunt nopțile eterne.
La mormântul meu această orchestrare vă implor:
Fără lacrimi, fără vorbe și în ritmul rugăciunii,
În tăcere și în noapte, să cobor, să cobor!
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cincinat Pavelescu
- Tip
- Poezie
- An
- 2010
- Cuvinte
- 101
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Cincinat Pavelescu. “Ultima simfonie.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/cincinat-pavelescu/poezie/ultima-simfonieIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.