Se roagă cartea...
de Cincinat Pavelescu(2010)
1 min lectură
Mediu
Aruncați-mi o privire-ndurătoare!
Biet volum, uitat de vreme și de lume,
Fără scoarțe, fără titlu, fără nume...
Sunt ruina unui secol care moare.
Poate sunt o carte dulce și intimă,
Unde jalea unui suflet se răsfrânge,
Poezia dureroasă care plânge
O iubire nențeleasă și sublimă?
Am fost scrisă-n ceasuri albe de veghere,
În genunchi lângă mormântul unei mame;
Poate sunt dezlănțuirea unei drame
Prinsă-n ritmul unui cântec de durere?
Cine știe câte lacrimi de fecioară
N-au sorbit aceste pagini altădată...
Câte inimi n-a făcut oare să bată
Versul meu ce plânge trist ca o vioară?
Aruncați-mi o privire-ndurătoare,
Cel puțin de-nduioșare la gândirea
Că în mine îngropatu-și-a simțirea
O ființă, o nălucă trecătoare!
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cincinat Pavelescu
- Tip
- Poezie
- An
- 2010
- Cuvinte
- 113
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Cincinat Pavelescu. “Se roagă cartea....” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/cincinat-pavelescu/poezie/se-roaga-carteaIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.