Poteca lunii
din Poteca lunii (1964)
de Cicerone Theodorescu(2009)
1 min lectură
Mediu
De-a pururea-n fereastră
Și-n inimă de-a pururi,
Poteca lunii castă
Revarsă-adânci velururi...
O pârtie de lavă
Intactă prin ghețare,
O punte de zăbavă
Pe văi clocotitoare;
Un fluviu de tăcere
Văzduhul luminându-l,
Când șoapta zilei cere
Tălmaci să-i fii cu gândul;
Coloană-a tainei, albă,
La templul lumii, sacru,
Incandescentă salvă
Gonind ce-i simulacru;
Tunel de fosfor nopții,
Plutire care-nfruntă
Cascada neagră-a bolții,
Puzderia-i măruntă;
Un lung baraj de spuză
Zoritelor explozii,
Un paloș-călăuză
În luptă cu irozii;
Nu raza care-și joacă
Paiațe mici, la soare,
O pulbere opacă,
O zarvă trecătoare,
Ci foc de stalactite,
Ninsoarea unor gene
Pe ceruri nesfârșite
Și-n viscole perene,
Oglinzi: făpturi și fapte
Prietene, dușmane -
Și tulnic alb prin noapte,
Și caste uragane,
Și poduri de mătase
Spre-a vieții scumpă vrajă,
De-a pururi credincioase,
De-a pururea de strajă...