Marină
din Oameni și dragoste (1958)
de Cicerone Theodorescu(2010)
1 min lectură
Mediu
Pe obraji, ca-n oglinzi, trec amurguri bătrâne
Dar mai ard, pe obraji, stropi de soare marin;
O, din scumpele vrăji ce puțin ne rămâne...
E atât de puțin,
E atât de puțin.
Soarbe ceru\'n inel, fă-ți-l piatră albastră!
Trage marea în piept cu adâncu-i suspin!
Lasă vântul gemând lângă inima noastră...
E atât de puțin,
E atât de puțin.
Pentru ce am schimba fericirea\'n osândă?
Balta spune de foc, spaime ard în tumult;
Peste tot ce ni-e drag iese moartea la pândă...
Ne pândește de mult,
O respingem de mult.
Lasă-mi clipa măcar, numai clipa ce vine
- Când mi-e sufletu-amar, când mi-e dor și urât...
Numai zâmbetul tau, numai clipa cu tine...
Și ce mult e atât,
Și ce mult e atât.
Adă-ți stelele în pârg, fă-le vișine coapte,
Da-mi să mușc, să respir, să te simt, să te-ascult;
Și secundele ard în tufișuri de noapte...
E atât de puțin
Și atât e de mult.