Cicerone Theodorescu

Primul an, al meu, de școală! ...Cei mai mici , băiat sau fată, Greu se culcă, greu se scoală. Eu nu-ntârzii niciodată. Plin ghiozdanu-abia

Plutind ușor - istețul dop Se vrea mereu la suprafață... Filozofia lui măreață Durează, cred, de la potop. \"Ca să răzbați mai iute-n viață Nu

Mâini fecioare, Ochi cicoare, Gene lungi, Să te străpungi, Părul seară O-nfășoară Și-nnoptez În păru-i des, Dar pe față

Pe obraji, ca-n oglinzi, trec amurguri bătrâne Dar mai ard, pe obraji, stropi de soare marin; O, din scumpele vrăji ce puțin ne rămâne... E atât

Nu sparge tu cutie vinovată, Necunoscându-i sunetele. Din Vioara aruncată fiindcă tace Ea, melodia cea adevărată, Vibrare-naripată sau

De-a pururea-n fereastră Și-n inimă de-a pururi, Poteca lunii castă Revarsă-adânci velururi... O pârtie de lavă Intactă prin ghețare, O punte

Macii noștri în rochiță, Cu-obrăjori În culori, Mult o-ncântă pe fetiță... I-a privit de-atâtea ori! Soare. Cald. Și dulce vânt. Florile se

Greu vindecat pârjoluri și crime, Soli de războaie și întunecime, Lumea e încă o rană amară. Arde, apasă, Lumea de-afară. Lumea visului nostru

Șoimul tresare-n zbor, amețit. În beția de stânci neumblate: Cuib de frunze aprinse, în spate Soarele cade - și risipit. Cere întoarcere, dă

Sub stele pârguite ca boabele de strugur Corăbii, blocuri albe... Îți urcă-n pânze vântul, Iar noaptea-auzi la geamuri maternul mulcom murmur Al

În nopțile cerește înfrunzite, În toamna-acestor întristate ore, Albastrul, printre stelele coclite, Întinde pretutindeni crengi sonore. Cu-a