Muza bolnavă
de Charles-Pierre Baudelaire(2005)
1 min lectură
Mediu
In zori, de-abia trezita, tu suferi, sora draga,
Infricosata inca de ce vazusi in vis,
De piept cu nebunia si spaima, noaptea-ntreaga,
Muncita pe-ntuneric, ca-ntr-un mormant inchis.
Cu ce fel de vedenii si aratari colinda
Faptura ta usoara taramul adormit?
A fost un gol de neguri cu aburi de oglinda,
Si parca visul noptii in el te-a pravalit.
As vrea ca sanatatea mirosului taranii
Sa-ti umple de dogoare si-nsufletire sanii,
Si crestinescu sange sa-ti galgaie-n calcai.
Cu sunetele multe din graiul vechi, as zice,
Imparechiate-n ghiersul lui Febus, cel dintai,
Si-ntr-al lui Pan, stapanul belsugului de spice.