Gustul neantului
Traducerea: Necula Florin Dănuț
de Charles-Pierre Baudelaire(2008)
1 min lectură
Mediu
Trist spirit, altădată avid de luptă dreaptă,
Speranța, ce cu pinteni te-nsuflețea în joc,
Te-a părăsit; te culcă, te culcă deci pe loc!
Biet armăsar, de-obstacol copita ți-este spartă.
Taci inimă și uită, smerește-te și iartă.
Spirit învins, năuc, borfaș bătrîn, deloc
Amorul nu te-mbie, disputa e deșartă;
Adio deci suspine și cîntece de harfă
O inimă haină plăcerea-aruncă-n foc.
A primăverii vrajă s-a dus ca un noroc.
Și timpul mi se scurge ca din clepsidra spartă,
Cum troienește neaua un corp prins de soroc,
Mă-nalț și văd pămîntul rotund pe la mijloc,
Iar adăpost nu caut, rămîn bătut de soartă.
Troienilor, mă duceți în prăbușirea-naltă?