Făclia vie
de Charles-Pierre Baudelaire(2005)
1 min lectură
Mediu
În fața mea merg Ochii cei de lumină plini,
Magnetizați de-un înger cu născociri savante;
Sânt frații mei avea acești doi frați divini
Ce-n ochii mei presară sclipiri de diamante.
Scăpându-mă de orice păcat copleșitor
Pe drumul Frumuseții ei pasul mi-l imbie;
Mi-s slujitori și totuși eu sunt robitul lor;
Întreaga-mi fire-ascultă de-această faclă vie.
Voi răspândiți, Ochi magici, o mistică lucire
De lumânări aprinse în plină zi; subțire,
Flacăra lor la soare pălește dar nu moare;
Dar ele slăvesc Moartea, voi Viața; și mereu
Cântați trezirea sfântă a sufletului meu,
Voi, aștri-a caror rază n-o stinge nici un soare!