Apusul soarelui romantic
de Charles-Pierre Baudelaire(2009)
1 min lectură
Mediu
O, soarele, pe boltă, ce mândru-i când răsare,
Þâșnind ca o văpaie, în semn de bun-venit !
- Ce fericit e omul când poate, mulțumit,
Să-i vadă și apusul, frumos ca o visare.
Îmi amintesc !… Departe, flori, holde și izvoare
Palpită și oftează sub ochiul lui vrăjit…
- Se-ntunecă. Să mergem grăbiți spre asfințit,
Să mai vedem o rază piezișă, trecătoare !
Zadarnic vrem să prindem pe zeul care pleacă ;
Deasupra noastră noaptea imperiul și-l apleacă,
Plin de fiori, trist, umed, cu ochii lui sticloși ;
Plutește-n întuneric duhoare de morminte,
Când trec pe lângă mlaștini, cu teamă, înainte,
Călcând pe melci de gheață și pe broscoi râioși.
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- An
- 2009
- Cuvinte
- 110
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Charles-Pierre Baudelaire. “Apusul soarelui romantic.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/charles-pierre-baudelaire/poezie/apusul-soarelui-romanticIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.