Căderea
de Charles Bukowski(2008)
2 min lectură
Mediu
prea mult
prea puțin
prea gras
prea slab
sau nimeni.
râs sau
lacrimi
dușmani
iubiți
străini cu fețe ca
unghiile de la
degetele mari
armate alergând prin
râuri de sânge
fluturând sticle de vin
înjunghiind cu baionetele și violând
virgine
sau un tip în vârstă într-o cameră ieftină
cu o poză a lui M. Monroe
în această lume există singurătate atât de multă
încât o poți vedea în mișcarea lentă a limbilor
unui ceas.
oameni atât de obosiți
mutilați
fie de dragoste fie de lipsa ei.
oamenii nu sunt buni
unii cu alții
bogații nu sunt buni cu bogații
săracii nu sunt buni cu săracii
ne este frică
sistemul nostru de învățământ
ne spune la toți că putem fi
cu toții învingători de super-căcat.
nu ne-a spus despre șanțuri
și sinucideri.
sau teroarea unui om
îndurerat, undeva,
singur
neatins de nimeni
căruia nimeni nu-i adresează
nici un cuvânt
oamenii nu sunt buni unii cu alții.
oamenii nu sunt buni unii cu alții.
oamenii nu sunt buni unii cu alții.
cred că nu vor fi niciodată.
nu le cer să fie.
dar uneori mă gândesc la asta.
mărgelele se vor clătina
norii se vor înnora
iar criminalul va decapita copilul
ca și cum ar mușca dintr-o înghețată pe băț.
prea mult
prea puțin
prea gras
prea slab
sau nimeni.
mai mulți cei care mă urăsc
decât cei care mă iubesc
oamenii nu sunt buni unii cu alții
poate dacă ar fi
morțile noastre nu ar mai fi așa de triste.
între timp mă uit la fetele tinere
lujere
flori de posibilități.
trebuie să existe o cale.
în mod sigur trebuie să existe o cale la care nu ne-am gândit încă.
cine mi-a pus creierul ăsta înăuntru?
urlă
cere
spune că există o șansă
nu va spune
„nu”.