O durere de care uitasem
de Cezar Baltag(2010)
1 min lectură
Mediu
Am visat valuri țipând, șerpi
ridicându-și capul
ca și cum ar fi vrut să ghicească deodată
cum se rostogolește
pământul printre stele
Herghelii de păduri nechezând
Dealuri la prag de seară. Mărăcini implorând
într-o limbă nemairostită
aici, pe pământ
Rădăcini sorbind întărâtate
lacrimile stâncii,
furnici luând în mandibule
paiele de foc ale voinței lor
inexorabile
și dispărând
Am visat pietre alergând
și vorbind,
ierburi oprindu-se din plâns
stele răsărind și tăcând, păsări nedumerite
și deodată abandonate
de zbor, căprioară încetinindu-și goana uimită
și așteptând
Am visat păianjeni arzând
Amnezia soarelui. Crinul
între zodii strigând,
căderea ultimei petale
în ora fugară
Am visat copaci întrebând
Și o ciocârlie azvârlindu-se
în propriul trup
ca-ntr-un incendiu
de dincolo de cuvânt,
năpustindu-se toată în cântec
și coborând cu el spre pământ
Și m-am trezit brusc
ca și cum mi-aș fi adus aminte
înainte de a atinge pământul
de o durere enormă de care uitasem
Strigăt de pajere în asfințit