Fața lui doi
de Cezar Baltag(2010)
1 min lectură
Mediu
O ușă, nici măcar atât, numai pragul,
numai golul acestei uși într-un câmp gol.
Cine trece prin el se împarte, fantomele jumătății îl zăresc.
Lumea este o furcă cu doi dinți enormi.
Aci este locul unde sfera a născut gemeni. Toate drumurile se bifurcă.
Focul când se desparte de sine poate fi băut.
Pâinea care se frânge în două devine sare.
Chipul privește. Chipul se lasă privit.
Ecou, hai să mergem de mână! Oglinda a despicat lumea.