Ce lene să nu poți scrie acest poem. Ce groaznic (o noapte de toamnă înscrisă pe o medalie) să nu poți scrie acest poem și el să existe.

Ar fi bine să vii să vezi ce puține cuvinte mi-au rămas și să nu mai ceri să repet descrierea Palmyrei sau evocarea nisipului rătăcit în

Privește și-n jos. E mai puțin departe. De aici nu poți cădea. Privirea ajunge la ceea ce vede. Până acolo distruge totul, își face loc, îți

Poezia în poem ca și mine în acestă cameră afurisită și ca și sufletul în mine probabil.

Eu te ucid în fața ta: îți las în viață copiii, mama, femeia, animalele, lucrurile (da, da și pe ele; nu uita : îți las lucrurile în

Nu totul există pentru a fi scris. Nu tot ce e scris e pentru a fi citit. Lectura nu epuizează tot ce e scris. Există rest, și ne scăldăm în

Nu e poezie.E altceva.O straina de care nu ti-a fost dor si de care ti-e frica. Poezia a fugit in lume.Cat mai departe si e fericita

Nu am nici o putere și aproape nici forțe nu mai am. Trăiesc. Simt asta. Privesc în jur și aud gândul bolborosind. Deschid gura să vorbesc dar

1 Nu mă mai nasc. Încerc altfel. 2 Uite, plouă. Azi a tunat și a