Venus Anadiomene
de Arthur Rimbaud(2005)
1 min lectură
Mediu
Ca dintr-o verde raclă de zinc, cap de femeie,
Încet, cu părul negru, greu pomădat, anost
Din cadă veche iese, cu mintea-nceată ce e
Și-atîtea mari cusururi și cîrpăcite prost;
Prea gras și sur, grumazul, apoi, largi, omoplații
Þîsnind; și scurtul spate, ce intră, iese iar;
Și rotunjimi de șale, ce parcă-n sus tot sar;
Sub piele,apoi, osînza, ca foi in plate spații;
Cam roșie e șira-i, și,-n toate cite-arăt,
Un gust cumplit de straniu; dar, mai ales, se văd
Mărunte ciudățenii, să le privești cu lupa…
Gravat pe șale-un nume : e CLARA VENUS ea;
- Întregul trup se mișcă și își întinde crupa,
Frumos împodobită cu-o bubă-n anus, rea.