Vârsta de aur
din Sărbătorile răbdării, iunie 1872
de Arthur Rimbaud(2005)
1 min lectură
Mediu
Cîte-un glas, mereu
Ca de înger, verde,
- La mijloc sînt eu - ,
Spune, să mă certe :
Întrebări buluc
Dacă-ți curg, o mie,
La beții te duc,
Și la nebunie;
Recunoaște că-i
Vesel, și ușor e :
Să fii printer-ai tăi,
Doar cu ape, flore !
Și el cînta. O,
Vesel e, și lesne !
Uite-i dincolo…
Cînt cu el mirsme, -
Recunoaște că-i
Vesel, și ușor e :
Să fii printer-ai tăi,
Doar cu ape, flore !...etc...
Și alt glas – mereu
Ca de înger ! -, verde,
La mijloc sînt eu,
Spune, să mă certe;
Și el cîntă,-atent,
Cu suflarea frate :
Cu nemtesc accent,
Dar fierbinte-n toate :
Lumea-i viciu, joc;
Ce te miri? Ia-ți locul
Și aruncă-n foc,
Sumbru, nenorocul.
O, frumos castel !
Viața ta e clară !
Vîrsta ta-i din care ?
Fire princiară
Fratelui cel mare ! etc...
Cînt si eu apoi :
Frați multipli ! Voi,
Glasuri fară public !
Lîngă mine roi,
Dați-mi nimbul pudic ... etc ...