Prima seară
Traducere de Ionescu Bogdan
de Arthur Rimbaud(2006)
1 min lectură
Mediu
Ea era grațios dezvelită
Și indiscreți arbori greoi
Zvârleau în geam câte-o creangă-nverzită
Malițios, spre noi, spre noi.
Și, mai goală, mâinile-și împreuna,
În fotoliu-mi simțindu-se bine.
Se-nfiorau de plăcere pe podea
Piciorușele ei fine, fine.
Eu urmăream, culoarea cerii,
Mica rază tremurătoare ca un fir
Din surâsu-i, în fluturarea serii,
Și pe sânu-i, - gâză peste trandafir.
Sărutam gleznele-i fine.
Ea avu un dulce râs brutal
Care se răspândea în triluri line;
Un frumos râs de cristal.
Sub cămașă, piciorușele-i deodată
Se salvară cu-n: \"Ei, gata, lasă!\"
Prima îndrăzneală acceptată
Râsul ei nu a mai fost pedeapsă!
- Gingaș fremătând sub buzele mele, -
Ochii blând îi sărutam, iar ea:
- Capul și-l zvârli - ce pui de lele! -
Înspre spate: \"E și mai bine-așa!...
Domnule, am două vorbe-ați spune...\"
- Restul i-l zvârli în sân ușor
Cu-un sărut, făcand-o să răsune
Într-un hohot larg, promițător...
- Ea era grațios dezvelită
Și, indiscreți arbori greoi
Zvârleau în geam câte-o creangă-nverzită
Malițios, spre noi, spre noi.
Editura Uranus, 1991