Aron Cotruș

de jos te-ai ridicat drept, pietros, viforos, pentru moti, pentru cei săraci si goi, pentru toti... si-ai despicat în două istoria, tăran

Mă știu! neastâmpărat sunt ca argintul viu... Nu m-am născut să număr stelele pe cer Și nici, stingher, Aurului să-i slujesc - argat neghiob

Ursită în lume ai fost Tisă, să fereci în strune de valuri Jelirea nădejdilor frînte, străbătîndu-te-n maluri Accentele grele de zbucium din iarna

Fără părinți și urmași – fiu sunt întreg al timpului meu … rănile rupte de vajnicii-i pași sîngeră-n mine mereu … sui din adîncuri

purta opinci și-l chema Ion … și cunoscut-a truda, birul ucigaș și hula… cînd trecea pe drum vreun grof ori vreun baron își lua de la o poștă de

țăran pietros cu pași voinici ce drag mi-ai fost și drag îmi ești, - pentru tine, pentru-ai tăi arar au curs pe-aici, prin vreme, rîuri de cerneli

A mea e glia asta aspră-n care cresc... Eu o umbresc, O ocrotesc, O stăpânesc, O–mpodobesc și altă-mpărăție nu visez și nu râvnesc... Nu

Am înflorit întocmai ca un măr în vântul aspru și fugarnic, am înflorit cum totul înflorește – zadarnic... M-au izbit atâtea aspre, repezi,

Io, Pătru Opincă, țăran fără țarină, plugar fără plug, ciurdar fără-o vită, îmi duc viața năcăjită fără strâmbătăți și vicleșug și brușul de

Ard case, șuri, jirezi de fân și paie, În groaznicul incendiului vezuviu. Aleargă flacările ca un fluviu Și-un biet popor de-avuturi îl

Mă răsucesc, mă zbat în gol, în glod... gândul – fir nevăzut – mi-l înnod, mi-l deznod, patimi flămânde mă mușcă, mă rod... Doamne, găsi-voi

Plâng vânturile... Mânjii se joacă și nechează, Și pusta-ntreagă plânge în dulcea după-amiază, Iar iepele robuste Pasc leneșe-n răcoarea

Dai și dai din neam în neam, - și tot tu să zici: mulțam?!... Dat-ai, dat pită la hoți și-acum sar pe tine toți... Rob la coasă, rob

un vierme al câmpiei te-a vândut, mișelește, pentru-un blid de linte și răsmerița, în mersul ei fierbinte, s\'a rupt în două... trupul ți l-au

Viata, port feeric, din rada ta pustie, rand pe rand, vrand-nevrand, pleca-vom singuri,goi saraci spre vecinicie, pe nevazute nave