Mă știu
de Aron Cotruș(2009)
1 min lectură
Mediu
Mă știu!
neastâmpărat sunt ca argintul viu...
Nu m-am născut să număr stelele pe cer
Și nici, stingher,
Aurului să-i slujesc - argat neghiob -
Și râuri pământești să-i cer...
Nici să subjug,
Nici să fiu rob...
Eu m-am născut să dărui, să mă dărui
Oricând și-orișicui...
Să mă clădesc citind, să mă izbesc și să mă nărui...
S-aduc în casă-mi zarea, să-nalț pământu-n cer,
Să dau, și niciodată-napoi să nu mai cer...
Pământul țării mele cu viforele lui,
Cu munții pân`la ceruri, cu nourii-i haihui,
Mi-a dăruit un suflet pe care-l dau oricui
Ca pe o poamă grea
C-un gust ce-n lumea-ntreagă îl are numai ea...
O poamă pârguită abia,
În țara mea
De arșiță și nea...
Din noaptea-mi mută, aspră așa cum alta nu-i,
Din casa mea pe care-naintea nimănui
N-o-nchid și n-o încui,
Întind o mână albă, de frate, orișicui,
Căci m-am născut să dărui, să mă dărui
Oricând și-orișicui;
Să-mi fac o sfântă lege din risipă,
Să mă clădesc cântând, cu fiecare clipă,
Cu fiecare clipă să mă nărui...