Anna Ahmatova›Poezii

Am și uitat cum se zâmbește, De ger, mi-s buzele de iască. Murit-a încă o nădejde, Un cântec nou o să se nască. Un cântec care, fără voie, Îmi

Pe luna noua, intr-o seara, M-a parasit iubitul. Si ...? \" O, dansatoarea mea pe sfoara, Cam cat vei supravietui? \" Eu i-am raspuns ca nu ma

Sta pieptu-mi gata sa se franga, Fara putere, inghetat, Manusa pentru mana stanga Pe mana dreapta-am imbracat. Ca sui un munte, imi paruse, Si

Vălul des mi-ascundea disperarea Palmelor goale, ochii fierbinți… C-o tristețe, imensă ca marea, Am sfârșit prin a-l scoate din minți. Și s-a

Esti singur azi si-mpovarat de tine, De slava si de visuri despartit, Dar ai ramas iubitul pentru mine, Cu cat mai trist, cu-atat mai

Noi nu vom bea dintr-un pahar vreodata Nici dulce vin, nici apa de izvor. Saruturi n-om schimba in zori; o data Nu vom privi

Lumina bate-n auriu Si-i o racoare domolita. Cu ani si ani vii mai tarziu, Dar si asa sunt multumita. Vreau mai aproape sa te-asezi, Ca sa-ti

Sta pieptu-mi gata sa se franga, Fara putere, inghetat, Manusa pentru mana stanga Pe mana dreapta-am imbracat. Ca sui un munte, imi

And the town is frozen solid in a vice, Trees, walls, snow, beneath a glass. Over crystal, on slippery tracks of ice, the painted sleighs and I,

And the just man trailed God\'s shining agent, over a black mountain, in his giant track, while a restless voice kept harrying his woman: \"It\'s

Here is my gift, not roses on your grave, not sticks of burning incense. You lived aloof, maintaining to the end your magnificent disdain.