Între lumi

Trec dintr-o viață într-alta
Mângâind ușor
Coama leului somn
De la intrare,
S-a obișnuit cu mine
Cu veșnica mea dispariție în zori,
Cu veșnicele mele întoarceri
Crepusculare.
Înfrântă, uneori
Nu mai reușesc să ajung până la el.
Atunci se scoală,
Îmi prinde capul în dinți
Cu duioșie
Și mă târăște încetinel.
Alteori
Nu mai știu să mă întorc din vis.
Atunci pornește după mine
În labirint,
Îmi dă de știre
Răcnind
Că mă va salva,
Să aștept nemișcată
În amintire,
Să mă găsească
Și să mă aducă
În împărăția sa.
O, minunata lui împărăție,
Þară subțire,
Fraged hotar
De oră
Între două lumi care se devoră
Smulgându-se una alteia
Fără oprire.

Din volumul “Poezii”, 1974