Alexandru Robot

Pe-o scoarță doarme coiful uitat de Făt-Frumos, Pe trepte stau de veghe săgețile și arcul, Un ornic socotește când a murit monarcul Și-un cuc

Se roagă în grădină, desculț printre legume Și ciufulește iarba săracă și bătrână Când duhul lui se plimbă cu un asin prin lume, Þăranii îi sărută

Spirala prăbușește pe muchiile orei Înfățișări de sânge ucise lângă șerpi, Un ibis putrezește în fluxul aurorei Și purpura vânează, cu marginile,

Bărbatul crește-n sânge ca o grădină-n rodii Și ochii îți strecoară păcatul lângă sâni. Împreunarea-și culcă rudenia în zodii Și-agatele îți caută

În semnul și măsura cetății de-o silabă, Se întorcea pe șesuri războiul din reflex. Bucolică și dreaptă, prințesa mea arabă Mă rechema exotic, cu