Alexandru Robot›Poezii

Se roagă în grădină, desculț printre legume Și ciufulește iarba săracă și bătrână Când duhul lui se plimbă cu un asin prin lume, Þăranii îi sărută

Pe-o scoarță doarme coiful uitat de Făt-Frumos, Pe trepte stau de veghe săgețile și arcul, Un ornic socotește când a murit monarcul Și-un cuc

Spirala prăbușește pe muchiile orei Înfățișări de sânge ucise lângă șerpi, Un ibis putrezește în fluxul aurorei Și purpura vânează, cu marginile,

Bărbatul crește-n sânge ca o grădină-n rodii Și ochii îți strecoară păcatul lângă sâni. Împreunarea-și culcă rudenia în zodii Și-agatele îți caută

În semnul și măsura cetății de-o silabă, Se întorcea pe șesuri războiul din reflex. Bucolică și dreaptă, prințesa mea arabă Mă rechema exotic, cu