Alexandru Mălin Tacu›Poezii

Aceasta înseamnă pseudonimul Alinei La concursul de poezii “Autori: copiii\"; Șoaptă de vis, cântec de orhidee Chip de fată cuminte venită din

Bărbierii cu sapa, aprind lumânări La examenul de paleontologie balistică La prima rugăciune de noapte A venit șarpele albastru Șuierând în trei

În seara de arbori cu pulberi florale Se întrupa o imagine pură Din poeziile magului hoinar prin dealul Copoului Unde șoptește un tei ca un

Flori de câmp purtate la papuci Călărind pe cărți de primăvară Poeții le vând la haiduci Ascunși în Steaua Polară.

Ceasul mă încercuia vanitos Clopotarii de frunze priveau miracole Fata alerga prin aer în pânză albastră Trupul mătăsos unduia amețitor Un ied

Chipul din singurătate Alături de ceva de neînțeles Este o camașă de șarpe.

Primul avion a fost o pasăre Cu chip de inventator Vlaicu l-a aruncat În jocul luminii călătoare Și s-a făcut O pădure de marmură

Umbrele copacilor strălucesc în stele Diminețile se gândesc la oglinzi Teiul din Copou Este un om minunat, al lumii întregi Florile au adormit de

Legenda umbrei de fildeș stă uitată în ecoul înfricoșat Al privirii, la tribordul marin al cuvântului. Izvoarele poartă laurii îmbolnăviți la

A venit la fereastră în ziua de pace Alături de crengi colorate În fața palatului Ștefan cel Mare, puternic bărbat. Astăzi trăiește în ochi

Aerul nervos cu tulpina copilăriei Mă lovește și îmi sărută Ochii în costume de călăreț nocturn Meditațiile veninoase vor neapărat Să le trag

Omul florilor trăiește în arbori Și numără ochii furtunii în brazi Omul florilor trăiește în viața cuvintelor Cel ce doinește în iarbă și

Frunze de copaci adormitori Au așternut în vis nopțile. Vântul a sosit din primăvară, Tăcerea umblă prin păduri Caii albi au zburat în

S-au luptat cu dușmanii fără teamă Românii au fost totdeauna viteji Timpul citește o istorie mare Morții se trezesc la picioarele cerului Cetăți

Trec într-o muzică vagă Umbrele nopții prin Lemne fumegoase din filosofii contrari Văile întunecate se clatină Pe mări mișcătoare Luna

Craterul intoxicației cu aripi, Erupe în ringul hexagonal de iole, Atunci, munții încărcați de insomnie Vor strânge sindromul de groază

În voia pădurii curg cai de azur Și apele chinuie-n crengi ca o nuntă Fulgeră tropot de vânt cu sălcii amare Prin turnuri de drum încăierat cu