Aceasta înseamnă pseudonimul Alinei La concursul de poezii “Autori: copiii\"; Șoaptă de vis, cântec de orhidee Chip de fată cuminte venită din

Duminică am trecut prin talcioc Salutări din rai celui ce a inventat Asemenea poznă plină de farmec. Mă simțeam etern prin nimicuri Și iertam

Te viscoleau cu petale de cireș Iar trupul tânăr era iarnă În munții cu umbre de amurg Dimineața râdeau Fără milă cu buzele crăpate de

Iarăși, nota la purtare mi-a fost scăzută ! Sunt cel mai cuminte băiat dintre îngeri Doar numele șoptit de primăvară - Mălin ! - Este aruncat

Niște bătrâni cronologi pășesc alături de noi Papucii lor cântă biblice sonuri de grele popasuri Voci din timpul uitat Vin să acopere partea

Veninul vârstei spulberate în zbor Cu închipuiri amare de copil Pulsează în steaua pădurii Ochii întunecați de fluturi oarecare Pășesc prin

Să nu mă întrebați unde voi merge Pe pantă abruptă ca tabloul elementelor Va întregi fuga înăuntru Lumea căutată în definiții

Bărbierii cu sapa, aprind lumânări La examenul de paleontologie balistică La prima rugăciune de noapte A venit șarpele albastru Șuierând în trei

Tăcut, din fire aruncă prin frunze Stropii de lumină ai dimineții Bucla solară începe din vârful atletic Vă prezint cu aroganță Pe cel mai

Albastrul din florile pământului Pofta vântului din cireșe coapte Tremurul palmelor, mângâierea trupului iernii Fuga de câinii rebeli ai

În podul casei mă antrenez la karate Lovesc fără milă într-un prosop cu garoafe Înfășurat pe stâlpul cel mare În pereți s-a ascuns atelierul

Nemuritorii aluziei cobesc De bună voie în oasele nopții Fiecare îți sapă tăcut groapa pentru umbră Vreau să fug din căderea cărților Deschid

În seara de arbori cu pulberi florale Se întrupa o imagine pură Din poeziile magului hoinar prin dealul Copoului Unde șoptește un tei ca un

Nu mai căutați lilieci orbiți de picioare Desfrâul moale al căderii din aer Nu mi-i teamă să incinerez iluzii terestre Vântul se odihnește cu

Flori de câmp purtate la papuci Călărind pe cărți de primăvară Poeții le vând la haiduci Ascunși în Steaua Polară.

Din toată lumea uitată și neuitată Din toate porțile cerului și ale vântului Din umbre de ploi și din aer Vine ușor, crește și dă în

Călătoreau niște cruci cu focul în gură Peste apa supărată de liniște Noapte, bărzăunul flașnetar A oprit manivela în barba de patriarh Prea

Au înflorit câinii sălbateci în cer Bună dimineața la miezul nopții Și nebun să fii de primăvară în poezie ! Trăiești mai adânc pe vremea

Strada Lăpușneanu seamănă cu Paharul după un chef cu poeți Poate nu vă interesează acest peisaj Dar e grozav când sparg sâmburi de lună Pe

Ceasul mă încercuia vanitos Clopotarii de frunze priveau miracole Fata alerga prin aer în pânză albastră Trupul mătăsos unduia amețitor Un ied

Pe creștetul lumii de fugă răsună Glezna de marmoră a nopții cu lună

Un om cu fața striată de rădăcini cosmice A venit neașteptat la mine Și mi-a spus, în amurgul rupestru Că vrea să urce un nou

Umbrele călătoare pe vântul de noapte Împletesc vârful pădurii cu stele Pentru odihna visătoare a ochiului adânc.

Chipul din singurătate Alături de ceva de neînțeles Este o camașă de șarpe.