Iarăși, nota la purtare mi-a fost scăzută ! Sunt cel mai cuminte băiat dintre îngeri Doar numele șoptit de primăvară - Mălin ! - Este aruncat

Niște bătrâni cronologi pășesc alături de noi Papucii lor cântă biblice sonuri de grele popasuri Voci din timpul uitat Vin să acopere partea

Veninul vârstei spulberate în zbor Cu închipuiri amare de copil Pulsează în steaua pădurii Ochii întunecați de fluturi oarecare Pășesc prin

Albastrul din florile pământului Pofta vântului din cireșe coapte Tremurul palmelor, mângâierea trupului iernii Fuga de câinii rebeli ai

Nemuritorii aluziei cobesc De bună voie în oasele nopții Fiecare îți sapă tăcut groapa pentru umbră Vreau să fug din căderea cărților Deschid

Călătoreau niște cruci cu focul în gură Peste apa supărată de liniște Noapte, bărzăunul flașnetar A oprit manivela în barba de patriarh Prea

Strada Lăpușneanu seamănă cu Paharul după un chef cu poeți Poate nu vă interesează acest peisaj Dar e grozav când sparg sâmburi de lună Pe

Pe creștetul lumii de fugă răsună Glezna de marmoră a nopții cu lună

Un om cu fața striată de rădăcini cosmice A venit neașteptat la mine Și mi-a spus, în amurgul rupestru Că vrea să urce un nou

Apusul coboară pe treptele vântului Cel mai frumos din ochii colegelor Omul acela aleargă pe câmpul înflorit Cu sălcii în brațe, apă

Prin visele de primăvară Îți port sufletul ca un braț de flori sălbatice Apa gălăgioasă călătorește sub tălpile noastre.

Subsemnatul Mălin, culturist și premiat la poezie Crescut de mic în Grădina Botanică, Iași Trebuie să dau foc la narcise; Peste câteva clipe va

Să te poți arunca de la etajul zece Al unei cărți Să auzi în tăcerea pământului Tot ceea ce a coborât în uitare Să tragi de guler de la

Se curbează pe arcul lui Robin Hood Șuierul alb din vânt de sud Curcubeul cu șarpele ud.

În noaptea aceea cu fân proaspăt Mi-a aținut calea spre somn Vântul, paznic al unei mari grădini Cu sentimente Aerul fraged în umbra

Palmele pasc iarba cu doi viței albi Îngenunchiați în zig-zag și latră În munții aprinși de răsăritul lunii.

Cu floarea șarpelui androgin La butoniera de familie Trece prin lume, indiscutabil de prudent - Zâmbetul bust al perfidiei.

Din prea marea plăcere de a îngenunchea Sărut toate viorile lumii În melodia acestui câmp cu flori.

Nu au decât să vuiască mâinile ! De stânci și înjurături ticăloase Pe buzele negre ale clopotului din Delfi Se auzeau cioburi melodioase Prin

Vărsat de vânt pe buzele și pielea văzduhului Nerăbdarea cu fii ei vitregi Caută la Bolta Rece vinul negru al blestemului Sânii aromați ai

Iaurt, analfabetul moare Ghioc trișor homosexual Coada luminii tăiată în fileuri Neegale pentru ciocănitori; ocru Moarte ghetelor încheiate! a

La o lecție de uitare Am păstrat un singur blestem: poezia Pedepsit, sângele meu curge ca ploia Pe umerii vântului cu bicepșii stâncoși La

Îmbrăcați în oasele Sfinxului Poeții respiră în Valea Regilor Ca niște spânzurători de sinucigași Gropi de înălțimea întunericului În

Și tot ce auzeam Era doar vârful ochilor mei. Abia începusem să cunosc niște lucruri uitate. Filosofia șotronului scrisă cu cretă pe asfalt În