Alea jacta est
de Alexandru Macedonski(2005)
1 min lectură
Mediu
Dorințe îndrăznețe
Din visuri de junețe
Ce mintea-mi conținu,
Din voi mai este vruna
Când soarta-ntotdeauna
La toate zise nu?
Și totul când m-apasă,
Ce drept mi se mai lasă
Afară de-a muri...
O țintă, o dorință
Să caut cu credință
Din nou a-mi făuri?
Nimic!... Orișice cale
Mi-e-nchisă, și cu jale
În cugetu-mi privesc...
Speranța mi-este stinsă
Ș-o negură întinsă
În locu-i întâlnesc!
Din ce în ce mai multe
Amarnice insulte
Întâmpin nencetat,
Cât inima-mi sărmană
Întreagă este-o rană
Ș-un hoit de sfâșiat!
Albastra boltă-mi pare
Cernită de-ntristare
Ca sufletu-mi în dor,
Iar lacrimile mele
Întunecă și stele,
Și soare-ncălzitor.
E iarnă, este gheață
Întinsă pe-a mea viață
Precum pe niște văi
Zăpada se întinde
Și-n giulgiu-i cuprinde
Păduri, izvoare, căi.
Și cum ascunsă tace
Privighetoarea-n pace
Prin scorburi de copaci,
Așa și tu, biet suflet,
Abia având răsuflet,
Te-ascunzi în piept și taci!