Sub flori de măr Ce mi se scutură în păr Se umple sufletul de soare; Pe orice frunți suferitoare, Oh! ningeți, albe flori de măr. Sub

E umed cimbrul pe colină, Măceșii par o florărie, Sorgintea râde cristalină, Ești tu, ești tu, copilărie! Din roze ceruri ciocârlia Zvonește

Atâtea chinuri mă tot apasă, Curând ca floarea voi veșteji! Și spun la oameni, dar ce le pasă Dac-a mea viață se va fini? Nici consolare nu am în

Castelul în ruine domnește peste vale… Din turnuri retezate se-mprăștie o jale, Și stema ce pe-oricine să-nfrunte cuteza, Mâncată e de

Libelule grațioase Zboară-n aerul de vară... Au corsete minuscule, Și pe aripi radioase Readuc speranță clară: Zi de vară, libelule. Peste

Zburam pe aripi strălucite... Copilul cel de altădată Nevinovat ca și o fată Neveștejită de ispite. E azi mocirla noroioasă Cu

Eu am stat ș-am cugetat Și mijlocul l-am aflat Viața mea s-o fericesc: E să nu mă mai gândesc. Gândul m-a îmbătrânit, Gândul m-a

I De sidef și de-aur roșu sub al cerului azur, Zvelta insulă apare, și sporește minunată, Sărutată când de valuri, când de vânturi

Rondelul meu Cînd am fost ură am fost mare, Dar, astăzi, cu desăvîrșire Sunt

Inima-mi ce se îmbată, Bată, Bată căci beat de amor, Mor! Pe brațe-mi iată se-nclină Lină; Viața să-mi ceară i-aș

Dacă raze de-astă dată voi s-adun cu-mbelșugare E că frunțile brăzdate de al grijilor făgaș Sub a razelor coroană află-o sfântă alinare Și să urle

Îmi place să te văd zâmbind… Candoarea ta îmi place… Privindu-te, eu mă surprind Și zilnic n-aflu pace! Eu aș putea dacă-aș voi Să fac să

Mai! Mai! și aurora cu lacrimi de topaze, Mai: albele calicii de crini, dulci flori de-amor, Și vocile de frunze, și raze, și extaze, Ș-a

De ce ca norii cei de iarnă Ce vin pe câmpuri ca s-aștearnă Lungi strate de zăpadă, Se strâng pe unele frunți june Nori viforoși, sumbre

Guri deschise-n vârf de stâncă, galerii nemăsurate, Bolți al căror arc se pierde într-un haos neguros, Astfel se deschid sub munte ocnele

O roză înflorește, suavă... Ca nor risipit e necazul, Puternic mă poartă extazul Spre-o naltă și tainică slavă. Nu-mi pasă de-a vieții

Vis de mai Spre munți să merg În zbor alerg Cu gândul, Și trec prin văi, Pe tainice căi, De-a rândul. Prin râpe-adânci, Pe nalte

Privire-adâncă. — Searbăd. — Ca cioc de vultur, nasul; Sprâncene arcuite şi trase cu compasul; O frunte largă; — buze ca veşteji trandafiri; Pe

Cand am fost ura am fost mare, Dar, astazi, cu desavarsire Sunt mare, caci ma simt iubire, Sunt mare, caci ma

Mai sunt incă roze, -- mai sunt, Si tot parfumate si ele Asa cum au fost si acele Când ceru-l credeam pe pământ. Pe-atunci eram falnic

Acești contimporani ai mei Fac ne\'ncetat același sport De treizeci de ani îmi tot zic mort Tot mai pizmași și mai mișei. Strigoi, adesea-mi

Urns broken into pieces – anywhere huge tombstones of marble resting underneath so many legionaries, lo Hinov – hidden within, everywhere the

Though one the moon up in the sky – Where is the one I once did see On life’s illusions losing me – These days she tells another lie. As time

Here lavishly these jewels among all men I share; In the high fire of living I crystallized their truth, And in their depths I mirrored the