Eu n-oi chema nicicum pierduta bucurie
Poezii fără titlu - Ed. Univers 1982
de Afanasi Afanasievici Fet(2018)
1 min lectură
Mediu
Eu n-oi chema nicicum pierduta bucurie,
Spre-a-mi dogori-n desert răcitul sânge iarăși;
Nu voi chema nici tineri ani departe mie
Și dragostea nebună, cu care-au fost tovarăși.
Pleca-voi liniștit întru puterea de ne-nvins,
O singură dorință neizbutind s-ascund:
Ca vânt de toamnă patimi să-mi fi stins,
Cum zilele îmi rup din părul cel cărunt.
Iar scape-mi sufletul bolnav, sătul de lume,
Ușor de lanțul lumii, ușor să pot începe
Trai nou pe-un mal pierdut de apă fără nume,
Sub dealuri sinilii, lângă tăcute stepe.
Și unde meri și pruni cu floarea s-or întrece,
Și unde-s nori puțini și vremile-s blajine,
Și sălcii se apleacă în clară undă rece,
Și strânge seara-n stup cumințle albine.
Iar poate, tot sperând, eu zări am să scrutez,
Tânjind după prieteni și dulcele lor cor,
Curatele lor inimi, cum luna noaptea-n miez,
Gingașe – cant de muză – sufletele lor,
Acolo, în sfârșit, ce-am jinduit să dobândesc,
Am plănuit, am așteptat, voi dobândi în ani târzii,
Și, din tihnit liman de ideal lumesc,
Eu, surâzând, voi trece-n tărâm de veșnicii.
1857
Traducere Emil Burlacu
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- An
- 2018
- Cuvinte
- 179
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
Afanasi Afanasievici Fet. “Eu n-oi chema nicicum pierduta bucurie .” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/afanasi-afanasievici-fet/poezie/eu-n-oi-chema-nicicum-pierduta-bucurieIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.