Rugăciune către pădure
de Adrian Păunescu(2005)
1 min lectură
Mediu
Pădurea mea, primește-mă la tine,
Ca pe-un sicriu ce vrea să intre iar
În fostul trunchi al fostului stejar,
În hohotul bolnavelor ruine.
Am plăgi pe trup ascunse, neascunse,
Se vede ca pe orice trunchi de lemn,
Cu claritate fiecare semn
Pe unde-au scos din mine nervi și frunze.
Sunt căutat de sute de topoare
Și a venit poruncă să mă frâng,
Și nu am voie nici măcar să plâng
Această așchiere ce mă doare.
Dar, dac-am fost vioara ta cea mare,
Pădurea mea, ascunde-mă adânc.
1985
Volumul „Locuri comune”
Editura Albatros