Poetul și patria
de Adrian Păunescu(2003)
2 min lectură
Mediu
Poetul n-are voie sa tradeze
si nici sa faca glume despre Neam,
el simte totul, de la Rau la Ram,
nascut ca lacrima de metereze.
Poetul n-are voie sa adoarma,
cat sunt necazuri inca si nevoi,
prin el suntem la ceas de veghe noi,
poetul ne e rodnica alarma.
Potul n-are voie sa transforme
in mod oracular, in mod peltic,
nimic in totul, totul in nimic,
nici coaja-n fruct, dar nici esenta-n formr.
Poetul n-are voi si nu poate
sa-si terfeleasca misiunea sa,
el pentru libertate va lupta
dar nu-si va bate joc de libertate.
Poetul n-are voie sa se minta,
si nici sa minta oamenii prin vers,
ca azi ar exista doar univers
si nu popor, familie sau ginta.
Poetul n-are voie sa prefaca
durerea lumii in orchestra sa,
el trebuie sa caute in ea
model pentru-o simtire prea saraca.
Poetul n-are voie nici sa stie
necum sa-nvete din vreun loc savant,
placerea limbutiei in neant,
cand el in viata are-o datorie.
Sic and cuvantul lui, patruns in tara,
ca ploaia-n brazda, il va tine viu,
pierzand si castigand acest pariu,
Poetul are voie sa si moara.
In schimb, Poetul are vesnic voie
sa creada-n adevar si in frumos,
sa fie , trup si rani, cu cei de jos,
cu vasla versului slujind pe Noe.
Poetul are voie sa greseasca
in dragoste, in vise, in pareri,
san u-si mai afle capul nicaieri
cand e la mijloc spita femeiasca.
Poetul are voie sa si planga,
atunci cand oamenii normali zambesc,
pentru poet ramane omenesc
sa-si poarte crucea pe golgota stanga.
Poetul are voie a fi rana,
cand celelalte rani, ce-au fost pe-aici,
s-au prefacut in biete cicatrici,
care-au uitat conditia umana.
Poetul are voie sa intrebe
ce-i viata, cum e viata, ce-a ajuns,
in numele nevoii de raspuns,
in numele-ndelung truditei plebe.
Poetul are voie sa si riste,
de partea omului de rand sarind,
cum are voie si la un colind,
ce poate-n oameni sufletul sa-l miste.
Poetul are voie strict la toate,
de fapt in toate e problema sa,
el pentru libertate va lupta
dar nu-si va face joc din libertate.
Si, daca din adanc de om si tara,
cuvantul lui, de dansii insusit,
va reveni , precum a fost rostit,
Poetul n-are voie sa mai moara.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Păunescu
- Tip
- Poezie
- An
- 2003
- Cuvinte
- 378
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 64
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Păunescu. “Poetul și patria.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/adrian-paunescu/poezie/poetul-si-patriaIntrebari frecvente
Comentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Tare multă bucurie se scurse pe streașina Domnului spre *necata inimă a mea. Nu știu cum făcui de mă-ntâmplai să bat cu ochiul pe la cei mari....și primul bătui în poarta patriei dumitale de poezie. Vai mie, ucenic cioplitor...bucuros de veșnicie, cu-mprumut măcar, de vreme ce tot ai dat, dragă frate al nostru, dezlegare la un pic de nemurire.