Degetele tale
de Adrian Păunescu(2005)
1 min lectură
Mediu
Sunt degetele tale, subțtiri ca niște vreascuri,
Ce mi-au rămas din toată pădurea dispărută
Într-un ținut de gheată și de pîrjol te mută
Ființa mea, plecată prin lume, dupa vreascuri.
Mă simt ca o femeie bătrînă și săracă,
Plecată prin padure să strîngă niște vreascuri,
Eu degetele tale, subțiri ca niște vreascuri,
Le simt cum dau căldură ca vremea să-mi mai treacă.
Atît îmi mai rămîne, pădurea au furat-o,
Pădurea au schimbat-o pe aur și avere,
Eu degetelor tale voiesc a le mai cere
Să-mi zăbrelească ochii și fruntea rece, iat-o,
Să-mi încălzească duhul secundelor mizere
O, degetele tale prea triste, adorato.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Păunescu
- Tip
- Poezie
- An
- 2005
- Cuvinte
- 102
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Păunescu. “Degetele tale.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/adrian-paunescu/poezie/degetele-taleIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.