Cîntec de lună veche
de Adrian Maniu(2004)
1 min lectură
Mediu
Frunză neagră : mătrăgună...
A rămas un ciob de lună,
lumină dulce de miere,
lună veche în scădere,
scăpătînd fără zăbavă
în sfințirea mai bolnavă...
Din paragini de otavă.
Pe-nalt arcul cerului,
nici o stea, nici una nu-i...
Nori adînci se dărăcesc,
destrămați se vîrcolesc,
cearcăn vînăt ruginesc.
Lună veche, stînd să moară,
aur bătrîn, de comoară,
peste zări vrea să se-ascundă,
și în negură se-afundă,
într-a neființei ape,
singură să se îngroape.