"verdele meu e întotdeauna mai crud decît al tău" – 3646 rezultate
0.04 secundeMeilisearchGeorge Bălan
Sunt verdele crud din ochii tuciurii a lui Alex și istoria portocalie care învăluie coapsele mamă-si. Sunt roua din sufletul tău care-ți sărută obrajii, de bucurie. Sunt greșeală, fericire și strigăt. Uneori câinele nostru mă scoate cu el la plimbare, dar nu schimbă cu mine nici o vorbă . Nu știu de ce. Cu Alex valsează și cântă. Poate nu mă credeți, cum nici eu nu v-aș crede. Veniți să vedeți! Am fost întotdeauna pe locul doi, pentru că n-am putut niciodată să văd mai departe de omul care mă ținea de mână.Chiar și-n căsnicie sunt pe locul doi, fiind soț, nu soție... Am greșit! Trei!...Ba nu, că e și Alda...Patru! Am absolvit cu greu Școala de Iertare, unde, în fiecare an, am rămas repetent. Actualmente sunt fântânar la Fabrica de fântâni S.A. din Oradea. Am încercat o dată să scriu și m-am speriat atât de tare încât nu cred că voi mai scrie niciodată. Acum transcriu anotimpuri pe frunze, iar pe fețe răstimpuri. Era să uit ceva ce chiar că mă definește: îmi plac frăguțele. Bineînțeles...
61 poezii, 0 proze
Frînculescu Diana Simona
Egoismul de a pune ceașca de cafea pe coperta unei cărți, fără teamă de pete. Egoismul de a trăi fără teamă de moarte. Dragostea. Lungile zile în care aștepți. Verdele. Copiii care îți zâmbesc fără motiv. Luxul de a-te îmbrăca în tine în fiecare dimineață. Muzica. Lenea.
1 poezii, 0 proze
ion maria
1976: i-am stricat Craciunul mamei, ca doar nu era sa o las sa se distreze.. ..o copilarie de vis, adica am visat cu ochii deschisi mai tot timpul.. la un moment dat: m-am trezit ca eram mare, la propriu, problema.. nu mi-a placut acum: sunt tot mica, acolo in inima mea-un coltisor de iubire pentru tot ce exista si nu a fost nascut traiesc: pentru copacii ce infloresc primavara, pentru verdele din iarba, pentru soapta clipei ce va fi fost sa fie, sa descopar nonsensul, paradoxul ma fascineaza si strig in mine cand il prind in pumn, sa-i dau drumul nu vreau sa pot
1 poezii, 0 proze
Cella Serghi
Cella Serghi (n. 4 noiembrie S.V. 22 octombrie 1907, Constanța, d. 19 septembrie 1992, București) a fost o scriitoare, publicistă și traducătoare română de origine evreiască, una dintre cele mai importante prozatoare române ale literaturii interbelice. A debutat cu romanul Pânza de păianjen, fiind susținută de scriitori faimoși ai epocii, ca Liviu Rebreanu, Mihail Sebastian și Camil Petrescu. În anul 1977 a publicat la editura Cartea Românească un volum autobiografic intitulat Pe firul de păianjen al memoriei. (text)==Despre Cella Serghi== "Născută la 22 octombrie 1907 la Constanța, scriitoarea Cella Serghi va rămâne atașată toată viața de farmecul ținutului natal, așa cum de altfel și mărturisește : "marea e o prezență vie și o prezență de vis. Mișcarea ei necontenită, valurile care se izbeau cu disperare de stânci și toate acele schimbări de culoare, de la verdele jadului la albastru de cobalt, nisipul, aur încins, diminețile triumfătoare de la Mamaia, Cazinoul și în centru statuia...
7 poezii, 0 proze
Pristavu Cezar
verde
6 poezii, 0 proze
Marta Petreu
Marta Petreu -- este pseudonimul literar al Rodicăi Marta Vartic -- (n. 14 martie 1955), profesor de filosofie la Universitatea din Cluj, editor, eseist și poet român. S-a format în ambianța intelectuală a mișcării literare Echinox, de la Universitatea „Babeș-Bolyai“ din Cluj. Profesor de istoria filosofiei românești la Universitatea „Babeș-Bolyai“ și redactor-șef (din 1990) al revistei Apostrof, publicație mensuală editată de Uniunea Scriitorilor din România și de Fundația Culturală Apostrof. Doctor în filosofie al Universității din București, cu lucrarea Valențele estetice ale anamorfozei logice (1992). Poezie Aduceți verbele (1981) Dimineața tinerelor doamne (1983) Loc psihic (1991) Poeme nerușinate (1993) Cartea mîniei (1997) Apocalipsa după Marta (1999) Falanga (2001) Scara lui Iacob (2006) O culegere lirică, Poèmes sans vergogne, i-a apărut în 2005 în Franța, la Editura „Le Temps qu’il Fait“. Eseist și istoric al filosofiei românești Teze neterminate, București, Ed. Cartea...
25 poezii, 0 proze
Daniela Luminita Teleoaca
Volume publicate: Lingvistică: Terminologia religioasă creştină în limba română, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2005 (374 p.); Semiotica discursului religios. Probleme de poetică, stilistică şi retorică, Bucureşti, Editura Universităţii din Bucureşti, 2016 (504 p.); Limbajul bisericesc actual între tradiţie şi modernitate. Literatura didactică şi literatura beletristică, Bucureşti, Editura Universităţii din Bucureşti, 2017 (410 p.); Verbele psihologice: similitudini vs divergențe în context romanic. ʽA (se) miraʼ în română, franceză și spaniolă, Bucureşti, Editura Universităţii din Bucureşti/Bucharest University Press, 2020 (360 p.); Proverbe cu termeni religioși în română și spaniolă, București, Editura Academiei Române, 2025 (778 p.) coautor la Inventar de cuvinte și sensuri noi atestate în mediul online (ICSO), volumul II (coord. Ana-Maria Barbu), București, Editura Academiei Române, 2022 (531 p.); coautor la Istoria lingvisticii româneşti (coord.: Marius Sala, Nicolae...
1667 poezii, 0 proze
verdele meu e întotdeauna mai crud decît al tău
de Adriana Giurcă
ei încearcă mereu să înțeleagă de ce ne aflăm la capătul firului de ce suntem întotdeauna acolo unul față de celălalt prietene ei ne descos rănile ieșim pe rînd din ele verdele meu e întotdeauna mai...
Cerez Bucovinu, do Huțulcinu – Prin Bucovina spre tărîmul huțulilor
de Cristina Rusu
&&& m-am trezit din vis cu gura plină de pământ vâscos stau la fereastră văd cum moare planeta levitez cu o aura vineție împrejur întotdeauna ceilalți sunt reci vrei un suflet călduros ca al tău ți-e...
Autofagie
de valentina jichici
AUTOFAGIE de Valentina Jichici În noaptea aceea îngerii au coborât pe pământ și și-au smuls aripile…dimineața ancestrală își ridica faldurile funeste și aștepta începutul noii lumi; oamenii se...
ULTIMA VACANÞÃ
de matei dumitru
ULTIMA VACANÞÃ Când iesim, totul e destul de simplu.Se deschide un fel de trapă și alunecăm lin până pe asfaltul aceleeași străduțe pustii, cu niste case vechi, aproape dărăpănate, întotdeauna...
Apartamentul din Floreasca
de Sorin Teodoriu
- În casa asta nu crește nici măcar o floare! Sunt vorbele care le aud în fiecare anotimp, dar mai ales toamna și iarna când totul este gri, negru și rareori alb, în momentele grave de plictiseală...
Dintre poeziile lui Valeriu Barbu (55)
de Maria Tirenescu
3 iulie 2008 a. vrea complimente ducă-se-pe-pustii, aplauze din trupuri izbindu-se cu putere între ele apoi de caldarâm – dându-le iluzia înălțării… o perdea de mâini, aripi și câte-o lacrimă uneori...
Imi inventam lumile
de Lucia Daramus
....îmi inventam lumile Petre Flueraș: Ce înseamnă să fii scriitor astăzi în România, care sînt obstacolele și satisfacțiile acestui statut? Lucia Dărămuș: E mult, foarte mult de povestit aici. A fi...
nu-mi mai simt mâinile
de Ecaterina Ștefan
citeam din confesiunea lui bolea \"cum îți crapă zâmbetul pe față/ ca o fereastră pe care o spargi cu ghearele\" citeam poezia când urmele de avioane se pierdeau treptat în abis \"ochii tăi sunt,...
fulg
de marjus dasad
in general nu spun prea multe insa ceea ce vreau sa iti spun acum trebuie ascultat cu atentie. asa ca, deschide-ti larg apetitul si incearca sa ma auzi, printre ineptiile mele, printre vorbele mele...
Spre nicăieri…
de Adina Radu
E cald. E foarte cald. Aș putea spune că e chiar caniculă. Mă plimb singură pe străzile pustii. Soarele se scurge pe asfaltul încins, grăbindu-mi pasul. Sunt obosită și mi-e sete. Dar e duminică și...
sambata dimineata
de marius stroe
Ca in fiecare sambata, te-ai trezit inaintea mea. Soarele strecurat prin ochiurile rulourilor, labirint incandescent. Camera ramane in penumbra plina de linistea si racoarea noptii. Desi n-am fost...
Micro doișpe: viața și opera
de Tudor Cristea
PREZENT cu versuri în presa literară începând cu anii '80, târgovișteanul George Geacăr (n. 3. 02. 1953), a debutat în 1979 în "Amfiteatru" și "Luceafărul", a frecventat cenaclul "Numele poetului",...
verdele din ochii călăului
de Vasile Munteanu
acum de exemplu mi se întâmplă din nou să nu știu să povestesc tot ce simt la ce bune cuvintele cum ați putea înțelege că aceste frunze i-au crescut tatălui meu pe față în loc de barbă iar mamei i-au...
