"val de nostalgie" – 7008 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
Ultima Generație - Primul Val
Ultima Generație - Primul Val
de Radu Herinean
CTConstant Tonegaru
Constant Tonegaru (*26 februarie 1919, Galați - †3 februarie 1952, București) a fost un poet român care a făcut parte din al doilea val al avangardei literare românești. După ce își întrerupe studiile liceale, pe care nu le mai termină vreodată, practică profesii dintre cele mai diverse, precum aceea de funcționar la Ministerul Culturii sau vânzător de fructe la Constanța. Duce permanent o viață boemă. În anii 1946 și 1947 audiază cursurile de literatură ale lui George Călinescu la Facultatea de Litere din București. Debutează în 1942 în revista Expresul din Brăila. Ulterior colaborează cu poezii la revistele Preocupări literare, Kalende, Universul literar. Singurul volum de poezii apărut în timpul vieții, Plantații - distins în 1945 cu premiul Editurii Fundației Regale pentru Literatură și Artă acordat scriitorilor tineri - face dovada apartenenței poetului la mișcarea de avangardă, dar aduce în peisajul liric al epocii nostalgia minulesciană a ținuturilor exotice, colorată de...
15 poezii, 0 proze
JDJoseph Delteil
Joseph Delteil, né à Villar-en-Val (Aude), le 20 avril 1894 et mort le 16 avril 1978 à La Tuilerie de Massane (Hérault), est un écrivain et poète français. Né dans la ferme de La Pradeille, d’un père bûcheron-charbonnier et d’une mère illettrée, Joseph Delteil vit les quatre premières années de son enfance à la Borie (construction de pierres sèches) de Guillaman, à 30 kilomètres au sud de Carcassonne, dans le Val de Dagne. De cette masure, il ne reste aujourd’hui que des moignons de murs, que l'on peut toujours voir en randonnant sur le "sentier en poésie" créé par Magalie Arnaud et ses amis, maire de Villar-en-Val pour honorer la mémoire du poète. En 1898, son père achète une parcelle de vignes à Pieusse (30 kilomètres plus loin). C’est là, dira Delteil, son "village natal", au cœur des Corbières, "où le paysage s’élargit, où l’on passe de la forêt au soleil, de l’occitan au français". Il y demeure jusqu’à son certificat d’étude (1907), puis il intégre l’école Saint-Louis à Limoux....
1 poezii, 0 proze
JTJean Tardieu
Jean Tardieu, né le 1er novembre 1903 à Saint-Germain-de-Joux et mort le 27 janvier 1995 à Créteil, Val-de-Marne, est un écrivain et poète français. Il est le fils de Victor Tardieu (peintre) et Caroline Luigini (harpiste). Il a travaillé aux Musées Nationaux, puis chez Hachette et, après la guerre, à la Radiodiffusion française. Il devient Traducteur de Goethe et de Hölderlin, il reçoit le Grand Prix de la Société des Gens de Lettres en 1986. Enfant insouciant et heureux, il fit ses études au lycée Condorcet, mais il perdit ce bel équilibre à 17 ans, lors d\'une crise qu\'il qualifia de « névrotique », éprouvant à partir de là une inexplicable angoisse métaphysique. Dès lors, il ne cessera d\'interroger cette part d\'ombre, à la fois inquiétante et fertile. « Cette nuit si terrible apparaît bénéfique si nous l\'embrassons, les yeux ouverts, dans la vérité du regard. » dans Obscurité du Jour, 1974. Difficilement classable, poète avant tout et surtout, il écrit aussi pour le théâtre et...
1 poezii, 0 proze
CGcrisan gabriela
REZUMAT MESCHIN Rezumatul meu Privind in depàrtare /cum candida ninsoare , Se-asterne peste noi /purtìndu-ma ‘napoi, In timp...si ma-nspàimìnta ,/Tacerea ce se-‘mplìntà, Atunci ìn viata mea… Vad zari de catifea, /Si gìnduri sìngeroase, Cu degete paroase,/Pocnindu-mi ochii grei…/de lacrimi si tristete, si zìmbete razlete… _Reci mìmgìieri materne,/_Zàpada ce se-asterne,/ Si ploi ce o topesc… Barbati ce nu-i iubesc; Poi prietene perfide/ce linistea-mi ucide, si case de straini_ecouri de haini… Ce-aluneca pe-o scarà,/cu trepte ce-ntr-o doara / ma chinui sa le spal.. Si-apoi un tainic val,/de flori mirositoare Si dulci si tematoare;_Gradina ce-o iubeam_ Iar marul de la geam,,/cu crengile-agitate, de merele stricate/ce cad cu zgomot greu. Iar dupa, _ tatàl meu/ cu vocea lui blajina, si inima meschina…/strivindu-ne auzul… Vad parca troleibuzul/ ce trece iar si iara; Si-‘nfecta mea càmarà… Imi pare ca aud / Latrìnd cu glasul surd,/un cìine din gradina; O ploaie ce suspina/ìncet ìn viata mea...
10 poezii, 0 proze
Avalon
Sunt cum sunt, incerc sa nu ma las dus de val. In viata eu spun ca toate vin la timpul lor. (da, cred ca toti avem un destin prescris) Tristetea ma face sa scriu, poate pentru a ma minti si a imi creea lumea mea. Nu ma intreb de ce pentru ca imi place asa cum e. Nu traiesc intr-o lume a viselor doar incerc sa vad aceasta lume mai buna.
1 poezii, 0 proze
Cristina Climov
Sunt un cesornic stricat Sunt un ceasornic stricat Minutarul meu se incapataneaza Sa-mi masoare timpul in sentimente. Secundele-s undeva Prin memoria mea temporara Un soi de fotografii fara culoare. In loc de rama mi-au turnat Un val subtire de eternitate Si atingeri cu vise. Am sa ma asez De acum inainte Pe noptiera veche a tuturor bunicilor din lume Sa le servesc diminetile singuratice Cu caldura si timp infinit.
8 poezii, 0 proze
ILIoana L.
Nu stiu nimic despre nimic, incerc sa prind mereu din zbor crezand ca totul e usor Ma'nec la mal,izbit de val La mine totu'i in zadar ...
11 poezii, 0 proze
Niculescu Ioana
Sunt cerul sau marea din priviri .. Sunt calea ta de lumină Sunt mâna ce visu-ți poartă Sunt ziua caldă și senină, Sunt a nopții geană vrăjită Sunt pasul tău pe-al plăjii drum Sunt zefirul dimineții înmiresmat Sunt al primăverii parfum. Am îmbrățișări de rouă Am chemări înfocate în suflet, Am susur în inimă când plouă. Am umbre de val,colorat pamflet Am stropi de vise în privire Am zbateri de aripi închise-n timp, Am pașaport spre nemurire... Asta sunt...un castel de nisip Sunt un castel de nisip zgribulit, De furia valurilor mă feresc, De soare, și de răsărit, Și doar cu stelele mă sfătuiesc! Dar dincolo de umbra ta, Sunt plină de banalul eu, Și cândva îmi doream perfecțiunea, Și azi, și maine...și mereu Și când mă-nalț până la stele, Acolo sufletul e-o poartă.. E poarta ce m-asează între ele, Și ele îmi citesc în soartă! Dar, doar un val... e deajuns, Să mă dărâme, să-mi ia visul, Să-mi fure al meu nepătruns, Și să mi-l ia pe dânsul... Și dacă-mi ia visarea, zborul, Nu mai sunt, nu...
17 poezii, 0 proze
AAAlexandru Alexianu
Alexandru Alexianu, 21 martie 1914 – 29 octombrie 1974, a fost un scriitor român. A fost un fin exeget al artei poetice vechi românești, un erudit al istoriei feudale naționale, bun prieten cu Arșavir Acterian și Barbu Brezianu. Opere (secțiune incompletă) * Acest ev mediu românesc : Însemnări de iconografie și artă veche pămînteană, Colecția Biblioteca de artă, Editura Minerva, București, 1973 * Mode și veșminte din trecut : Cinci secole de istorie costumară românească, Editura Meridiane, București, 1987 * Întîmplările și faptele de pomină ale năzdrăvanului Til Buhoglindă, Arta Grafică, București, 1991 (Repovestire pentru copii de Al. Alexianu ; Prezentare grafică și ilustrații de Val Munteanu) * Istoria poeziei române de la 1570 la 1830: Antologie, Muzeul Literaturii Române, Tipografia Porto-Franco, 1993 (Ediție îngrijită de Mircea Coloșenco și Laurențiu Avram ; Prefață de I.C. Chițimia ; Studii introductive : Mircea Coloșenco, Laurențiu Avram) Poezii de acest autor pot fi găsite în...
3 poezii, 0 proze
Val Vartej
Eu sunt poetul etern indragostit de rima si de vers, iubesc frumosul si cant femeia fiinta de neinteles. Eu sunt poetul urat de unii, iubt de altii, visez cu scisul, cultiv cuvinte pe intregi plantatii.
4 poezii, 0 proze
val de nostalgie
de FLOARE PETROV
Alex iubirea noastră nu poate fi distrusă cum nici un munte nu poate fi clintit păcat că tinerețea dulce e apusă iar doruri ca și vise au încărunțit. mă poartă în trecut un val de nostalgie la...
Amândoi
de Cruceru Denisa
În negura dimineții mă trezesc Gânditoare, fără să zâmbesc. Mă trezesc din nebunia somnului, cu-ale sale vise Filozofice, fără sens, fără niciun înțeles Cu-a lui fire de nostalgie scrise, În...
Patronul
de felix nicolau
Luni, 20 august Casa veche cu zidurile zgâriate de iedera uscată, șirul plopilor care ascund aleea și ciorile plutind peste casă în stoluri imense mi-au trezit în suflet nostalgia. Bunul meu prieten...
Agonia trecerii
de Ionut Acrudoae
Bărbatul își smulse ultima unghie din mâna dreaptă, apoi urmări umbrele tăcerii care se pregăteau să-l asuprească. Cu un șuierat adormit, scuipă flegma însângerată și sărută noroiul din preajma...
Trandafirii roșii de sub Tâmpa
de Somesan Sergiu
Trandafirii roșii de sub Tâmpa Ultimul trandafir al verii Tâmpa este muntele emblematic al Brașovului dar nu din cauza asta îi plăcea Otiliei să se plimbe pe la poalele lui. Îi plăcea atmosfera de...
Serile la Mircești
de Vasile Alecsandri
Perdelele-s lăsate și lampele aprinse; În sobă arde focul, tovarăș mângâios, Și cadrele-aurite ce de păreți sunt prinse Sub palida lumină apar misterios. Afară plouă, ninge; afară-i vijelie, Și...
Ultimul trandafir al verii
de Somesan Sergiu
Ultimul trandafir al verii Tâmpa este muntele emblematic al Brașovului, dar nu din cauza asta îi plăcea Otiliei să se plimbe pe la poalele lui. Îi plăcea atmosfera de liniște pe care o întâlnea...
Grasa si slabul din insula Roginta
de elena gheorghiu
Pe insula Roginta au rămas numai două persoane,una grasă și alta slabă, să ducă mai departe tradițiile, limba și portul acestei insule sărace și neprimitoare. Grasa, pe nume Lucinda, era o persoană...
Umbre (Fantomele trecutului) 11
de Cezar C. Viziniuck
Zilele au trecut și odată cu trecerea lor, dragostea celor doi a crescut, s-a întărit, a căpătat contur. Nu pot spune că în tot acest timp cei doi nu avuseseră probleme. Alexandra încercase să le...