Căutare

Uneori prin poezie iti exprimi ganduri ascunse, gaduri care nu le poti zice cu voce tare. Prin poezie incerc sa ma eliberez de unele sentimente fiind linistita ca desi nu o va citi persoana caruia ii e destinata, tot o va citi cineva. Am inceput sa scriu la varstra de 10 ani, si de atunci creonul si hartia ma insotzesc pretutindeni. Ceea ce intzeleg eu prin poezie am descris in "Poetul" randuri ce le-am scris. In rest.... am 19 ani, imi place sportul, basketul e preferatul meu, si fotbalul. Echipa preferata Real Madrid. Cam atat sper sa va placa poezia mea!!

6 poezii, 0 proze

Radulescu Dragos

Uneori lumea crede ca sunt inteligent.

5 poezii, 0 proze

PȘ

Popescu Balaban Ștefan

Uneori mă întreb dacă sunt eu cel ce cântă la chitară, cel ce peste hopuri vrea să sară, sau cel ce se ascunde în cămară gândind că pe geam o să sară, doar să nu fie prins mâncînd dulceață goală, sau, sau... sunt eu cel ce gândește la cele ce altul le pățește?

34 poezii, 0 proze

hulubei stefan

...uneori cuvintele nu isi mai au rostul...

2 poezii, 0 proze

cutiutzacupoezii

uneori prea romantica,poate....

3 poezii, 0 proze

Mihai Gindu

Uneori, cred ca cer prea mult eternitatii din teama de a nu pierde clipa... Imi place sa scriu, sa sper, sa exist. Adresa de mail: nobody_knows@gmx.com

10 poezii, 0 proze

Tudose Dragos

Uneori scriu proza, alteori ma scrie ea.

35 poezii, 0 proze

Mihaela Rascu

Uneori, am impresia că fluturii se zbat înăuntrul sufletului meu, nerăbdători să iasă pentru a întâlni lumina. Câte unul reușește să își ia zborul către univers. Fiecare carte care se naște din infinitul meu interior, poartă între pagini un vis de fluture.

214 poezii, 0 proze

Andra

Fac pasi marunti uneori nesiguri...dar am curajul si ii fac si apoi descopar frumusetea lor... apoi ma intorc in timp(viitoarea meserie).. prezent... si arunc speranta in viitor.Cum ar zice altii dar tu ce esti?Ghicioare( in urma unui interviu).Sunt eu... si meseria mea.

11 poezii, 0 proze

uneori sângele miroase a iarbă

de Rodica Lupu

niciun efort nu-mi îngreunează memoria ca tăcerea ce urcă prin gând câteodată mă umple de încredere oarbă să merg până unde lumina asfaltează aleile viselor iar cuvintele cresc după ploaie...

mielul literaturii salută clubul măcelarilor care beau numai sânge plat

de Vasile Munteanu

tăcerea involtă m-a îngenuncheat mă rog să mă străpungă zenitul ca pe un fruct zemos sufletul îmi gravitează între rodie și os între indiferent urât și frumos și nu simte firul de pălămidă...

Ultimul tablou

de Cristian Lisandru

Johnny & Jimmy - Eu cred că te grăbești. - Nici nu mă mir. Dacă ar fi după tine, am sta în așteptare, nu am trece la fapte până la revelion, o cafea, două cafele, un trabuc, două trabucuri, schițe...

Sonia cu accent grav și hiat (9)

de Daniela Luminita Teleoaca

Pateul cu brânză este cel mai bun. Și miroase divin. Mai ales când nu ai mâncat nimic altceva în ziua respectivă. Afară e iarnă. Una cu polei care îți pune nervii la încercare. Mai ales timpul. Căci...

Spiridusii (III)

de Moldovan Viorel Sorin

Umbrele inserarii cuprinsesera valea Dubag-ului cand eroii nostrii au fost treziti de sotia lui Gorun. O masa frugala le readuse puterea in oase asa ca imediat erau gata de drum. -Vom merge prin...

O plimbare cu mașina galbenă a Irinei Nechit

de Paul Gorban

Irina Nechit Copilul din mașina galbenă Ed. Cartier, Chișinău, 2010 Irina Nechit este o poetă de forță în Republica Moldova și recunoscută atât în România, dar și în alte state ale lumii. Ea s-a...

ArticolAtelier

Poezii trimise la Mizil, 2023 (Secțiunea adulți)

de Iulia Elize

În vreme de iarnă (Poem 1.) Printre degetele tale, să curgă sfânta zăpadă mergeam, deunăzi, prin amplasament mirosea a păcură și câțiva soldați stăteau tocmai foarte treji, veghind la foc cine știe...

guiness

de emilian valeriu pal

cu un pahar de coniac îmi tratez rănile în deșertul de la marginea lumii the great white hunter seara sparg toate oglinzile mă spăl în tăcere de tot sîngele vărsat de toți morții închipuiți de parcă...

Tehnici compensative

de Adrian Țion

Mă simt abandonat în scorbura lumii. Un sentiment echivoc, tocmai bun să îndemne la reflecție, propice oricăror salturi în imaginar. Dar și saltul ăsta e obstrucționat de obsesia că nimeni nu are...