Uneori, cred ca cer prea mult eternitatii din teama de a nu pierde clipa... Imi place sa scriu, sa sper, sa exist.
Adresa de mail: nobody_knows@gmx.com
De-a lungul potecii pe care înaintam, se puteau zării cranii de oameni și de animale, abandonate pe marginea drumului prăfuit și plin de cotituri bruște,
Nu mai țineam bine minte de când nu mai părăsisem apartamentul. Lucrul la noile nuvele mă acapara, erau încă multe de adăugat sau revizuit, iar atunci când nu eram
Am parcurs, cu mare greutate, sute de metri dintr-o pădure pustie, stranie, lipsită de viață. Îmi curgea sânge din piept, căpătasem o rană adâncă ce, în pofida
Singur pe plajă. Nu puteam crede că e atât de întinsă, că are atâtea depărtări.
Și totuși, nimeni.
Doar eu și mireasa mea înveșmântată în alb.
Valurile se loveau, nu foarte
Absurdă. Brutală. Năucitoare. Aceasta este lumea în care am ales să trăiesc. Copii desfigurați de schije, bătrâni care nu-și mai doresc decât moartea, Satana luând
PREÞUL TÃCERII/THE PRICE OF THE SILENCE
M-am coborât în întuneric. Greu, dens, ucigător. Nu știu când m-ai aruncat acolo, nu mai îmi amintesc nimic. Totul vuiește
MG