"un ciot de verb apare" – 22526 rezultate
0.06 secundeMeilisearchFlorin Chilian
\"Florin Chilian este o figură destul de puțin mediatizată în peisajul, destul de stufos, ce-i drept, al muzicii românești cu toate că în cercurile de specialiști este considerat principalul reprezentant al noii direcții avangardiste, deci deloc conformiste, pe care a adoptat-o muzica folk din România ultimilor ani. Mișcarea a început cu Mircea Florian și a culminat cu regretatul Valeriu Sterian și al său „The Very Best Of...”, unde se observă cel mai bine noul gen de orchestrare al pieselor, într-o manieră mai rock și la un ridicat nivel de profesionalism, cu intervenții serioase de chitară electrică și instrumente neconvenționale, atît electronice cît și instrumente orientale (buzuki, sitare), apoi instrumente de percuție specific africane etc. Desigur, schimbarea nu se realizează numai la nivel muzical. Versurile capătă și ele o nouă formă, mult mai modernă, fără să-și piardă nici sensibilitatea, nici profunzimea. Noii folkiști nu mai sînt tributari marilor poeți. Își scriu singuri...
0 poezii, 0 proze
ana benea
Un zbucium de intuneric strapuns de durere Un ciot de credinta in inima Nimic mai mult
6 poezii, 0 proze
Dan
O mica speranta ce poate trai intr-un ciob de gheata e chiar asemeni unui om,nu trebuie cuvinte sa intelegi sufletul unui om ci doar atentie si asta cer eu asa ma vei cunoaste mai bine!!!
5 poezii, 0 proze
Dan
O mica speranta ce poate trai intr-un ciob de gheata e chiar asemeni unui om,nu trebuie cuvinte sa intelegi sufletul unui om ci doar atentie si asta cer eu asa ma vei cunoaste mai bine!!!
4 poezii, 0 proze
Lelia Mossora
Maria Diana POPESCU: LELIA MOSSORA - Penița înmuiată în relief și siguranță Lelia Mossora își continuă lucrul la cuvinte într-un mod pe cît de neașteptat pe atît de natural și de frumos întemeiat. Colina recentelor construcții lirice, împodobită cu temple și sculpturi, rămîne în picioare ca însuși sufletul poetei îndantelat de singurătate și de ruine, implorînd prin neputinciosul strigăt al lui Goethe: “O, mai oprește-ți pasul, secundă care treci" însetată de cunoaștere și de iubire pură, însetată de acel fior care umple Ființa, pînă la ceea ce s-ar numi “persecuția adorației”: „Îți mușc din carne flori de sânge/ și gura mea e cânt de lavă”. Frumoasă strategie pentru poetă! Începe cu o declarație de dragoste, pășește pe vîrfuri, se repéde în carnea iubirii, își aruncă la fel ca pe un catalog pe catedră proclamația, apoi se micșoreză pînă la starea de ecou, așteptîndu-ne să-i ascultăm acordurile lirice. E un spectacol rar truda zilnică a poetei de a transforma în podoabe fragile, în...
16 poezii, 0 proze
ivan ion ovidiu
Mă simt ca un uliu însetat de mine. Mă mușc, îmi curge sângele, degeaba. Durerea e prea mică Mă mușc încontinuare, îmi rumeg pripria-mi carne, Sângele îmi alunecă pe haine, nu mai contează, Încerc să aflu ce e durerea. Nimic nu ajunge să mă facă să uit, totul mă doare, Sufletul îmi e rănit, e zgârâiat acolo unde nimeni nu poate ajunge. Corpul nu mai înseamnă nimic, e doar un morman de carne și oase. Ce gust bun are sângele! Sufletul meu e doar un coș de gunoi plin de sentimente, Greutatea iubirii mă copleșește, nu mai fac față plăcerii de a ma scrijeli. Vreau gheare de uliu să pot ucide viața din mine, Vreau cioc de vultur să-mi pot smulge urechile și ochii, Să nu mai aud, să nu mai pot vedea ploaia de ură și de ignoranță ce mă udă. Cuvintele nu mai au viață, viața nu mai are cuvine. Totul e doar imaginația mea, viața nu exista, nimic nu e real, Doar durerea face totul vizibil. Ura îmi înțeapa neființa, infinitul devine vizibil. Ura se masoară în momente de singuratate, Viața se...
2 poezii, 0 proze
Marian Stan
Marian Stan este un poet român contemporan. Volumul său de versuri "Ne văd copiii" aparut la editura Curtea Veche în 2009 l-a determinat pe criticul Felix Nicolau sa afirme: "Marian Stan este un autor foarte subtil. El a câștigat pariul pe care l-a câștigat cîndva Creangă: e capabil să se adreseze și copiilor, dar și adulților. De fapt ceea ce face el este să se transpună în pielea copilului, să mimeze infantilul și să facă un proces părinților și adulților, în general. Marian îi vede pe adulți ca pe niște copii ratați și cred că toți, citind această carte, ne putem pune mari întrebări: unde ne aflăm noi acum, cît de anchilozați și de sclerozați suntem." Despre același volum de versuri, poetul Robert Șerban avea să spună: "'Ne văd copiii' este una dintre cărțile din care îi citesc cu bucurie fetiței mele care a 'sărit', nu cu mult, de doi ani. Iar ea stă, ascultă, zâmbește și repetă pe limba-i unele versuri. Ce dovezi mai clare că îi place? Asta pentru că Marian Stan reușește să scrie...
22 poezii, 0 proze
Cicu Ciprian Corneliu
Oare cine, ingrijinduse de el poate sa adauge staturii sale un cot? Qui, en prenant soin de celle-ci peut ajouter à sa stature d'un côté? Chi, avendo cura di esso può aggiungere alla sua statura di un lato? ¿Quién, teniendo cuidado de que puede añadir a su estatura un lado? Wer kann kümmert sich um sie in den Rang einer Seite sein? Who, taking care of it can add to his stature one side?
11 poezii, 0 proze
Ciprian Ciuciu
(...) Ceea ce e deopotrivă fascinant la Ciuciu este că proza lui poate fi ușor dramatizată, lejer dramatizabilă, fără să dea senzația de scenariu premeditat, el face ieșirea rostirii în act; povestește un act; povestește un act de mimică chiar; teatrul devine în subtext ca suport tehnic de înțeles compulsivul necesar afișării personajului. Există un fir roșu care străbate prozele scurte ale lui Ciprian Ciuciu, o problemă a comunicării pusă altfel, același falling down care este vădit alimentat de un filon patologic cît și de o hipersensibilitate pe care autorul o pasează personajelor sale. La bun exemplu Gregor Samsa nu se mai metamorfozează în gîndac ci trăirile lui și le substituie posibilelor trăiri ale nefericitei viețuitoare de pămînt, parca amintind de proaspăta abordare hollywoodiana din „Armata celor 12 maimuțe” sau „Girl interrupted”. Ce mai aduce prozatorul debutant este plasarea simbolurilor pe post de recursuri de stil și de manieră. El îi conferă personajului atributul de...
62 poezii, 0 proze
Bogdan Leonescu - Amaretto
înainte de orice, trebuie să îți mărturisesc că bogdan leonescu este un pseudonim. din motive pe care aș prefera, firește, să nu le divulg, ar fi minunat ca numele meu adevărat să nu îți influențeze opinia asupra textelor mele. îți pot spune despre mine că am 29 ani, am terminat o facultate de stat, la bucurești, în 2007 și un masterat la o universitate străină; iar dacă ai crescut în cartierul meu, asta e mare lucru. mă mișc destul de mult prin țară, iubesc literatura nordică și cea americană dar descopăr, de la an la an, că nu voi avea timp, în cele cîteva decenii ce mi-au rămas aici, să citesc nici a zecea parte din cît mi-aș dori. îmi place să spun despre mine că trăiesc din poezie, fiindcă lucrez în departamentul de relații publice al unei companii și nu ratez vreo ocazie de a estetiza interacțiunile cu toate tipurile de public ale organizației ăsteia, care mă plătește suficient cît să tac mîlc cînd șeful nu are dreptate dar ține musai să aibă. urăsc compromisul ăsta de mor și aș...
4 poezii, 0 proze
un ciot de verb apare
de Ștefan Petrea
un ciot de verb apare în liniștea hârtiei visarea verși pe toată în alb de celuloză în vis apar fecioare cu miezul lor de roză, nu te încrede-n vise, pe înțelepți tu știe-i ia verbul tău de hățuri și...
Noutăți de la Valeriu
de Maria Tirenescu
14 septembrie 2007 INDUCTUS planuri alungite, contorsionate, un verb dedesubt și deasupra subțiind legăturile luminii cu lucrurile ca un înveliș, dar nu gest întrerupt, pudoarea rostirii trece-n...
A simti sau a nu simti
de alina georgescu
Oamenii,in general ,doresc sa auda povesti incredibile, de un “fantastic adevarat”.Ne place sa dorim imposibilul,ne atrage ca un magnet si daca stim sa convertim imposibilul acela, care sta intr-un...
Serban Georgescu așternut ușor între litere să-și cuprindă poezia în ape de suflet
de Maria Prochipiuc
Plesca Adriana Doina Mi se deschisesera ochii Mi se deschisesera coastele Mi se deschisesera aripile … si tu tot si tu tot nu te-ai deschis Parapanta a caderii mele in vid (poezia \"diagonala\")...
Bunicul și lupii
de Aurel A. Conțu
Acolo, în Brusturi, unde am văzut lumina zilei, Dumnezeu fusese mai zgârcit cu oamenii, dându-le în loc de pământ mănos și zile însorite, cum văzusem în satul vecin, la numai o zvârlitură de băț...
G r u p a j (IV)
de Preoteasa Marinela
Așchia nu sare departe de trunchi „O să-ți cadă ochii în gură și-o să privești printre dinți, când ai să vezi cum i-o da o palmă morală”; că doar așa își aleg copiii modelul de la ai lor părinți:...
Umbra mărește poveștile (motivul umbrei în poezia și aforistica lui Blaga VII)
de Corneliu Traian Atanasiu
Virilă împăcare, neutralizînd toxicitatea contrariilor unul prin altul, umbra deschide un spațiu în care coincidența celor opuse se dovedește și posibilă, și rodnică. Un spațiu în care taina e...
Îngrijorare
de Corneliu Traian Atanasiu
(acest text poate fi citit ca un gen de aplicație a ideii din Uitarea de sine ) Avem un apetit marcat pentru locurile din care viața care palpita odată a dispărut lăsînd doar vagi urme. Arheologia...
Debutul liturgic al unui zoon poetikon postmodern
de Paul Gorban
Ca să vezi lucrurile lumii de aproape trebuie să cobori din turnul de fildeș. Poetul austriac Rainer Maria Rilke obișnuia în repetate rânduri să \"coboare în cetate\" pentru a se inspira. Pe bună...
Omisiunea elocventă (partea II-a)
de Corneliu Traian Atanasiu
Prezentarea flegmatică E neîndoielnic că, în peisajul literaturii occidentale, haiku-ul pare totalmente neintegrabil. Plecînd însă de la analizele Verei Călin, vom constata uimitoare corespondențe...
