"triste de septembrie" – 20091 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
ISItalo Svevo
Italo Svevo (n. 19 decembrie 1861, Trieste — d. 13 septembrie 1928) este pseudonimul literar al lui Ettore Schmitz, scriitor italian. Italo Svevo s-a lansat ca scriitor în 1880, publicîndu-și adesea operele în foileton, în cele mai importnate ziare triestine. A avut norocul să fie meditat la limba engleză de însuși James Joyce de la care a "furat" arta scrierii romanelor. Intelectual cosmopolit și psihanalist amator, Italo Svevo se circumscrie curentului verist, devenind unul dintre cei mai importanți prozatori italieni. Poate cele mai cunoscute scrieri ale sale sînt cele trei romane, O viață (1892), Senilitate (1898) și Conștiința lui Zeno (1923), ansamblul operei sale fiind completat de numeroase nuvele, scrieri autobiografice, epistole și o piesă de teatru. Prospețimea stilului său, situată în antiteza curentului rigorist dominant în literatura italiană, a făcut ca puțini contemporani să-i recunoască geniul creator, abia în ultimii ani ai vieții Svevo cucerind notorietatea...
1 poezii, 0 proze
GDGabriele D'Annunzio
Gabriele d’Annunzio, principe de Montenevoso (n. 12 martie 1863, Pescara - d. 1 martie 1938, Gardone) a fost un poet, romancier, nuvelist și dramaturg italian, președinte al Academiei italiene. Gabriele d’Annunzio, poet, romancier, dramaturg și soldat s-a născut în Pescara, la 12 martie 1863. Părinții săi erau Francesco Paolo Rapagnetta, care și-a luat și numele d'Annunzio și Luisa de Benedictis. S-a mutat la Roma în 1881 și și-a încput cariera literară. S-a mutat mai apoi în Franța în 1910, dar s-a întors în Italia unde a devenit un susținător fervent al intrării Italiei în război alături de Antanta. După intrarea în război, d’Annunzio a devenit infanterist în armata italiană, mai apoi marinar și aviator. Misiunile sale cutezătoare din Trieste, Pola și mai ales zborul său deasupra Vienei din 1918 pentru a răspândi manifeste l-au consacrat ca o legendă… În septembrie 1919, Gabriele d’Annunzio a condus o expediție în Dalmația, ocupând portul Fiume[1], unde a înființat un stat...
8 poezii, 0 proze
chirea alexandra
coca cola,cioran,fum de tigara,sylvia plath,veverite triste,milka,ceainarie,facultate,limba franceza,nietzsche,ingeri,condillac,micsunele,negru,camus,abba,last year at marienbad,guns&roses,our generation,francois villon,ness cu cola,1984,seasons in the sun,turta dulce,ceai negru,ferma animalelor,sinestezie,marchizul de sade,te iubeam,pink floyd,cimitire,ian mcewan,miros de moarte,cruci,rascruci,blesteme,enjoy the silence,concert depeche,scooby doo,descartes,nichita stanescu,blaga,te uita cum ninge decembre,piata romana nr 9,accident,fericirea i un lucru marunt,o aripa care vibreaza,un pitic ce danseaza..
1 poezii, 0 proze
severin ovidiu
un simplu student la fac. de litere in Galati,care in clipele triste umple cateva randuri de pasiune
4 poezii, 0 proze
CDCostea Dorin
Poezii simple, simple de tot. Doar o pasiune si nimic mai mult. Si...da, stiu, sunt cam triste.Dar nu neaparat imi exprima starea de spirit. Vechimea mea ca om este de 27 ani.Cam atat.Mai tarziu poate mai mult.
17 poezii, 0 proze
JSJose Saramago
José Saramago (n. 16 noiembrie 1922 Azinhaga ) este un scriitor portughez. În 1998 a primit Premiul Nobel pentru Literatură. Saramago reușește să construiască pe teme deseori suprarealiste (de exemplu desprindera peninsulei iberice de continentul european), romane cu o acțiune și cu protagoniști foarte din realitate! Romanul Ensaio sobre a cegueira ( Eseu asupra Orbirii sau Orașul Orbilor ) conține în detaliu aspectele pshihologice și sociologice ale comportamentului uman, într-o anumită situație. O parte din romanele lui descriu diferite epoci istorice ale Portugaliei, însă nu sunt în primul rând romane istorice, ci caracterizări, uneori ironice, alteori triste, de destine umane. Saramago afirmă despre sine că este ateu și comunist. Josè Saramago s-a născut în 1922 într-un sat din provincia Ribatejo, unde apare în registrul de nașteri ca José de Sousa Saramago. În 1924 pleacă cu părinții José de Souse și Maria da Piedale la Lisabona. Aici moare fratele lui, Francisco. Deoarece...
5 poezii, 0 proze
sorina manole maria
Salut! Sunt Sorina. Am descoperit poezia la 7 ani, cand stateam la masa:)) . De atunci am inceput sa scriu, mi-am insirat toate poeziile intr-un caiet pe care ulterior l-am pierdut. Am facut o pauza de vreo 2 ani,iar apoi inspiratia a inceput sa-mi revina. Acum scriu poezii triste... Nu-mi place sa mi le citeasca cineva care ma cunoaste. Motivul nu-l cunosc. Doar ma deranjeaza si atat. Imi public poeziile aici din doua motive: 1. Nu vreau sa mi le pierd, si deci asa le voi putea pastra. 2. Vreau pareri despre felul in care scriu. Deci coment-urile sunt bine venite Cam atat. Aaaa si daca vrei sa ma contactati, sorimar92@yahoo.com adresa mea de e-mail
2 poezii, 0 proze
NSNicoleta Stefan
Priviţi cum clipele se lasă pescuite din apele irisului meu, cum zâmbetul se înmoaie în tristeţe și lăsaţi-mă să plâng pentru voi. Căci cine poate plânge mai bine ca purtătorul tălpii de piatră? Rănit, trupul s-a reîntors la ferestre de iunie să primească floarea de tei.
6 poezii, 0 proze
IOistode oana
Eu sunt...trebuie sa fiu..o femeie puternica. Viata e asa cum e...asa cum ti-o faci...de aceea trebuie sa ne ridicam, sa mergem mai departe, sa razbim asa cum putem si sa daruim pt a primi inapoi. Viata e un dar si eu nu vreau s-o risipesc fiind deprimata sau urland dupa fantome...Vreau sa ma bazez pe mine, pe forta mea launtrica...vreau sa fiu puternica si optimista!!! Am scris asta pentru ca atunci cand simt ca nu mai pot, citesc randurile astea si prind puterea sa merg mai departe.Poeziile mele sunt triste, ironice, insetate de iubire si utopii. E un mod de-al meu de a evada...un mod prin care alung ceea ce e trist spre poezii, ca sa nu-l pastrez in realitate.
5 poezii, 0 proze
AVApati Vasile-Cornel
"E liniste iarasi, eterna speranta, Cand cuvantul cade in genunchi si atinge durerea ce inunda ochii limpeziti de lacrimi." Prin promisiuni ma vad pe mine in aceeasi oglinda cuprinsa de spaima de nevazutul chip de ceara ce cuprinde miezul unei calmitati monotone. Se aseamana momentul desfatat de rodul sangeriu al unui trup de zmeura cu atingerea ta blanda ce era sa ma culeaga din obscurul inamic al meu numit captivitate. Prins intre doua lumi, cei ce au aripi si cei ce stiu sa zboare pentru ca aripile-mi cad precum fluturelui toamna, somnambul de vise tomnatice intrat in deriva intr-un peisaj venit odata cu vremurile grele cand coltii demonilor hazardati vor sa strapunga vlaga oricarui zburator. Plecati va spun!Eu inca stiu sa zbor si munca de creatie o fac dupa propriul gust dupa o cerinta divina care ma cheama prin vibratiile celorlalti frati.Simt detaliul oricarui cuvant sau replica unei fraze privita prin ochi buni clari, povesti triste ce vor lasa riduri vor imbatrani privirea...
4 poezii, 0 proze
triste de septembrie
de Ottilia Ardeleanu
sunt anotimpul care plouă singurătate nu recunoști pe cea căreia îi lipești aripi de cenușă de tine de mine rătăcitoare acvilă fără cuib viața în gheare ne strânge atât inimile noastre se apun (11...
nostalgie de Septembrie
de FLOARE PETROV
cine să mă înțeleagă? n-are cine, sufletul meu suspină ca o violină, tristețea lăcrimează și dorul de tine, mă poartă năucă pe bătrâna colină. din răstimpuri vaste Septembrie vine, printre acorduri...
Orizont de Septembrie
de Cristian Stancu
Se așterne iarăși toamna cu miros de frunze arse, Voi trece iar pe același drum vegheat de triste case Și vântul va împrăștia frunzișul nu de mult răpus Iar umbre mă vor bântui ca iubiri ce nu s-au...
17
de Ottilia Ardeleanu
Chestiune de octombrie: Politica este cheița care deschide și umblă la psihicul omului, ca să-l abată de la liniște și micile bucurii dăruite de Dumnezeu. Maxima zilei de 10 aprilie 2015: Nu știu să...
Abur de cafea
de Flondor Sergiu
Bunul meu prieten nu mai sugruma cerul, acele degete pline de sange tremura cumplit. Creatia albastra eliberata zambeste viu, acele degete precum nuielele, plesnesc aerul inrosit. Spala-te de...
Toamnă
de qasman
Struguri culeși de palmele tale cu vine puternice Strălucesc orbitor in soarele de septembrie Pe urma carelor pline de rod aleargă un mînz. Vîntul ridică la cer frunzele triste și le Lasă lînga...
Toamna
de nichita anca
O ultimă zi de septembrie... Soarele se arată cu mândrie, Dar în ea stă ascunsă Eterna melancolie De sfârșit de vară, De-nceput de toamnă. Copacii tremurânzi Cu a lor colorată podoabă Stigă flămânzi...
Poveste despre lumină
de Sorin Stoica
Plouă și când plouă mă gândesc, mai nou, la amintiri, mai exact la mecanismul lor misterios pe care nu reușesc deloc să-l deslușesc și îmi dau seama, surprins, că primele mele repere în viață legate...
Egon Marc Lövith – sfârșitul călătoriei pământești
de andrea ghita
Miercuri, 2 septembrie, l-am condus pe ultimul drum pe Egon Marc Lövith, unul dintre seniorii artei plastice transilvane. A fost îngropat alături de soția sa, Margot, în cimitirul neolog din Cluj....
Poveste cu fluturi
de Roman Anamaria
Pentru că în anul acesta fluturii voiau să plece mai devreme, se gândise să-i ascundă pentru un timp. Putea să-i strecoare într-un cântec dar erau toate atât de triste încât lacrimile nu o lăsau să...