"tot mai adânc..." – 20499 rezultate
0.01 secundeMeilisearchAlina Vasilcan
Eu sunt:Albastru Albastru sânge- Simt în mine Acorduri nesfârșite De tonuri cristaline Și odele înalte, Puternic orchestrate- Au dispărut acum Corăbiile-n noapte. Și eu, adânc-adânc, Tot mai adânc, Eu mă scufund În marele albastru surd. Am sânge-albastru Și în mine Se-ntrepătrund Puteri divine. Mi-au revărsat, În suflet și în minte Un mare-albastru, Fără cuvinte...
7 poezii, 0 proze
DBDan Boldeanu
"Nu este imposibil de dovedit, daca ai cateva cunsotinte psihologice si o repeti destul de des, ca un patrat este, de fapt, un cerc. In fond si la urma urmei, ce este un cerc si ce este un patrat? Simple cuvinte, care pot fi manipulate in asa fel incat sa ascunda ideile de baza." J. Goebbels. Mi se pare normal ca atunci cand te nasti si te dezvolti in mizeria unei taceri generale impuse, sa te intrebi la un moment dat: "Cum au reusit sa ne tina sub control atat de mult timp?" Si tot incercand sa afli, scormonind si adulmecand prin gunoaiele arhivelor, realizezi ca...pur si simplu au reusit si vor reusi mereu. Cine? Cei care isi dau seama ca putem sa fim redusi la tacere prin propriile noastre cuvinte. De fapt, cu cat tipam mai tare, cu atat mai adanca este linistea din jurul nostru. traim intr-un conglomerat de furtuni de sunet, bine ascuns intr-o mare de liniste totala. Tacerea dinainte de EL nu a disparut; singura schimbare este ca au aparut tipetele din noi.
5 poezii, 0 proze
Rosu Alina
sunt nascuta intr-o f frumoasa seara de mai intr-o peroada cand timpul avea f mare rabdare cu oamenii si cand parintii mei isi doreau cu disperare o fetita .o data cu nasterea mea trandafirii albastri si-au scuturat petalele moi peste trista patura a amintirilor.cu trecerea timpului in locul trandafirilor albastri au rasarit niste trandafiri rosii dupa care au rasarit tot mai multi trandafiri albi care au rezistat pana azi.
1 poezii, 0 proze
MVmercas ramona vasilica
ceea ce scriu ma reprezzinta...de multe ori te simti atat de inclestat in rautatea aceasta imensa ce se cladeste cu fiecare zi tot mai mult in jurul tau,te simti cupris de deznadejde, durere iar aceste sentimente te indeparteaza de fericire,de iubire si te indreapta spre lumea singuratatii. Astfel si eu am prins aripi spre un taram unde rautatea aceasta lumeasca nu ma poate atinge. Aici in lumea POVESTILOR miam gasit linistea si pacea ce sper ca nu va fi invadata de intuneric.
18 poezii, 0 proze
OSOvidiu Scridon
Ardelean, buletin de Bucuresti fara voia mea, prins in valul cotidian de treburi publicitare, media, marketing, etc, imi amintesc tot mai rar c-am fost fascinat cindva de muzica si poezie.
28 poezii, 0 proze
DSDanalo S
sunt un om foarte obisnuit,nascuta si crescuta in Arad. Intr_un moment deosebit pentru mine am inceput sa asez versuri pe hartie, si de atunci tot mai asez....
13 poezii, 0 proze
John Berryman
John Berryman (1914-1972) a fost, alături de Lowell, unul dintre poeții cei mai de seamă ai Americii deceniilor \'50 și \'60. După un debut care a atras atenția - lungul poem narativ Omagiu pentru Doamna Brodstreet - evocare într-un limbaj de mare concizie și originalitate a uneia din primele poete puritane ale Statelor Unite, Berryman a evoluat spre un stil tot mai personal, care l-a impus ca una din personalitățile influente ale literaturii țării sale. Cântece de vis este opera sa majoră, care l-a preocupat în ultimii ani de viață (înainte de sinuciderea sa, de asemenea înfăptuită prin aruncarea de pe un pod). E vorba de un lung poem narativ, suită de aproape 400 de piese scurte în trei stanțe a câte șase versuri, în care eroul, uneori povestind la persoana întâi alteori, chiar în cuprinsul aceleiași poezii, acceptând să fie văzut din afară, ca simplu personaj, uneori dialogând cu sine însuși, alteori cu un interlocutor căruia i se adresează cu apelativul folosit in blues, „Domnule...
1 poezii, 0 proze
MLMihaela Lica
Nu-mi place sa vorbesc despre trecut. Poate din lasitate? Ma tem sa vorbesc despre ce am fost, ca nu cumva sa nu-mi mai pot opri lacrimile. Totusi... Am fost jurnalist militar si mi-am iubit meseria. Pro Patria m-a invatat sa traiesc, sa iubesc oamenii, sa-mi iubesc neamul si sa inteleg natura romaneasca. Cine poate crede cata puritate si dragoste de viata poarta uniforma de camuflaj? Am crezut in iubire si am plecat din tara. Am crezut ca iubirea nu are granite. Inca mai cred. Doar ca, de data asta, nu a fost pentru mine... Sunt din 2002 in Germania. Prea mult... Ce mai e de spus? Multi ar vrea sa fie in locul meu. Dar, stiti... e adevarat: fie painea cat de rea, tot mai buna-n tara mea. Ma voi intoarce. Pana atunci am sa fac tot posibilul sa contribui cumva la promovarea unei imagini pozitive pentru Romania in lume. Avem doar atatea minuni!
1 poezii, 0 proze
Lazar Marian Tudorel
M-am nascut, am murit, am renascut. Totul prin durere! Am facut scoala, facultate si am creat. Prima poezie, publicata in revista liceului,un liceu de matematica-fizica si de militarie. Celelalte...literatura de sertar si idei lasate la dospit. Am fost geniul familiei, speranta familiei, nebunul familiei, iar acum, ciudatul familiei, dar tot mai spera in mine! Si ar mai fi, dar sunt Fecioara si fecioarele se lasa greu dezvaluite in toata goliciunea lor.
13 poezii, 0 proze
Banu Mihai
Nascut in Brasov , anu \'91 , copil destept de mic, isi strica educatia la liceu cand incepe sa cunoasca fete si sa bea alcool, ii place sa scrie dar e la profil mate-info, parintii il considera o stea cazatoare (nu in sensul bun, in cazul in care exista un sens bun), pierde vremea pe calculator dar e determinat sa faca ceva in viata chiar daca nu stie ce, asteapta un semn...chiar daca e tot mai clar ca nu o sa apara...convins ca se va descurca bine..
4 poezii, 0 proze
tot mai adânc
de Ioan-Mircea Popovici
la maratonul învinșilor ucenicii tăi au câștigat cu o tură avans ai cam scăpat de incertitudini chemarea mării acum e pe cal rodador s-a umplut de viață pe treptele lupoaicei crenguțele arhanghelilor...
tot mai adânc...
de Teodor Dume
de la o vreme am devenit amanți nu mai e nicio cale să ajung la capăt nici nu mai am curajul să vorbesc despre asta totul e un du-te vino e aproape iarna și țipătul corbului se afundă în mine tot mai...
nu mai contează
de Stanica Ilie Viorel
o lună nouă zgârie tot mai adânc cerul pe dâra de lapte cade cu o stea mai mult un vis peste alt vis încă o dimineață nici nu mai contează o zi în plus guști din mărul copt nici nu mai contează...
ce să mai scrii
de Petraru Ionut
ți-au înghițit spitalele pașii calmi gresie neagră unde-i umbra trupului mâncat de boală lipit de moarte tot mai adânc nu te mai aud tușind ușor nu te mai simt zâmbind printre pumni de pastile când...
și tot așa
de aldea stefan
lună tăvălită prin țărână de-un câine cosmic, rază fracturată, os ca o albie pentru lumina fluidă, înger tăvălit în joacă de-un copil, coate și genunchi juliți, coate și genunchi juliți... rană...
Te mai iubesc… (versuri)
de NIMENI
Te mai iubesc… Înaltă ca un zid În față-mi marea S-a răzvrătit La margine de vis. Aproape, lângă mine, Resemnarea Îmi surpă dorul Învătându-mă să urc Alunecoase trepte Înspre abis… În rest, e toamnă…...
Ce ar mai fi de spus
de Nicolae Diaconescu
Ce ar mai fi de spus În atelierul de lucru, Mihaela are un pat. Rezemată de el stă turcește și încearcă să găsească un răspuns. Cu un an în urmă, Profesorul îi ceruse o lucrare specială. Creionează...
Ascultă!inima nu-mi mai bate...
de slejiuc ionela
Îmi ucizi fiecare celulă din organism cu indiferența ta... În timp ce gândurile tale măsoara clipele ce se pierd tot mai adânc în trecutul aproape uitat, Zborurile visurilor mele sângerează. Să strig...
un alt/fel de adânc
de Alexandru Gheție
te tăvălești în pat îmi gemi numele la ureche te faci ghem în tine te deșiri te încordezi asemeni epilepticilor și brusc te relaxezi uiți să respiri țipi muști zgârii prin ochi ți se plimbă adâncul...
celor ce mă dor...
de ioana matei
tot mai adânc în mine crește o sferă... afară iluzii se tem aruncă cu piatra colțuroase, pustiite cuvintele vis despre cerc în ochiul de sticlă își otrăvesc pruncii semințe mascate dureri aplaudă...