"spre un dincolo fără limite" – 20364 rezultate
0.04 secundeMeilisearchNicoleta Iuhoș
2 octombrie 1977 O visătoare incurabilă, mereu în căutarea iubirii. M-am născut acolo, am copilărit dincolo, locuiesc aici, lucrez în altă parte. Sunt așadar câte un pic de peste tot. Nu am publicat încă nimic pe hârtie. Sunt master în dreptul afacerilor, dar n-am stofă de afacerist. Nici stomac de avocat. Am suflet delicat dar puternic. Și aripi pentru a zbura spre cer... nicofobia@yahoo.com
44 poezii, 0 proze
Niculescu Ioana
Sunt cerul sau marea din priviri .. Sunt calea ta de lumină Sunt mâna ce visu-ți poartă Sunt ziua caldă și senină, Sunt a nopții geană vrăjită Sunt pasul tău pe-al plăjii drum Sunt zefirul dimineții înmiresmat Sunt al primăverii parfum. Am îmbrățișări de rouă Am chemări înfocate în suflet, Am susur în inimă când plouă. Am umbre de val,colorat pamflet Am stropi de vise în privire Am zbateri de aripi închise-n timp, Am pașaport spre nemurire... Asta sunt...un castel de nisip Sunt un castel de nisip zgribulit, De furia valurilor mă feresc, De soare, și de răsărit, Și doar cu stelele mă sfătuiesc! Dar dincolo de umbra ta, Sunt plină de banalul eu, Și cândva îmi doream perfecțiunea, Și azi, și maine...și mereu Și când mă-nalț până la stele, Acolo sufletul e-o poartă.. E poarta ce m-asează între ele, Și ele îmi citesc în soartă! Dar, doar un val... e deajuns, Să mă dărâme, să-mi ia visul, Să-mi fure al meu nepătruns, Și să mi-l ia pe dânsul... Și dacă-mi ia visarea, zborul, Nu mai sunt, nu...
17 poezii, 0 proze
Alexandra Florina Zamfir
Actor, scriitor și profesor de teatru din București, cu o activitate dedicată artei scenice și literaturii contemporane. Membră a Societății Scriitorilor din România și membru al juriului COBIS, pe secțiunea teatrală. Autoare a volumelor de poezie La rezonanța tâmplei și Dincolo de margini , în care reflecția filosofică, simbolismul și dimensiunea spirituală se împletesc într-un univers poetic aparte. Participarea la evenimente și lecturi literare, inclusiv la Casa Schiller din București, a consolidat prezența unei voci meditative și expresive în spațiul cultural contemporan. În 2025, activitatea literară a fost recunoscută prin acordarea Premiului al II-lea la Concursul Internațional de Creație Literară (ILCC, ediția a VI-a) și a Premiului de Excelență în Literatură. Prin creațiile mele explorez relația dintre vis și realitate, invitând cititorul într-o călătorie spre sensurile profunde ale existenței.
1 poezii, 0 proze
Taranu Anca Lavinia
Am 28 de ani,sunt din Botosani si studiez Romana si Franceza la Universitatea Stefan cel Mare din Suceava.Imi place sa scriu poezie,sa cant,sa desenez,iubesc literatura,filosofia,muzica buna,intr-un cuvant,sunt atrasa de tot ce inseamna arta si cultura. Sper ca aceste poezii sa va fie pe plac si sa va regasiti dincolo de cuvinte.
14 poezii, 0 proze
Maftei Florentin
Evadare (tablou blitz spre un îndemn) Astăzi vremea însorită și al vremurilor caier M-au pornit, din cremenire, dând tribut un fel de vaier După luni de amorțire și noian de supărări, Teamă aspră de prigoană și pericol de-amendări! Cea mai de ales ocoală e spre râul ce îl știu; Scurt îmi asuprii căluțul, bicla-n rol de bidiviu, Înspre *Hatia Domnească, unde stiu eu o răstoacă De era cuibar de pește, lăng-a mănastirii toacă. Ierburile ce-mi lipsiră din timpuri de ghiocel Îs noian de albastrele, cimbrul si-n tufiș acel Fir măcriș cu frunza acră, lăstărișul din zăvoi Ține mura-n înflorire, ne asteaptă, cred, pe noi. Greieri în concert-orchestră masacrând tăcerea luncii, Cucul, numărând strigarea, îmi menește restul muncii, Iar o cucă mai blajină, din aval, un straniu capăt Mă avertizează cinic c-am trecut spre-al vietii scapăt. O înjur si-i strig: „cucoaie, nu mai arde-n glas furii, **Probozenii, or blesteme, că vei răguși-n Florii! Și, oricât, zeloasă cioară, tu încerci ca să mă sperii...
20 poezii, 0 proze
Cosmin simion
--un cuvant de inceput-- banuiaes ca fiecare isi scrie realizarile unei vieti esuate in deziluzii... simplu, sunt doar eu artistul vicios caruia ii place sa fumeze sa bea si sa scrie in toiul noptii in lipsa de femeie... stil: ma defineste ipostaza postbelica a gandiiri apocaliptice posmodernisme in versuri, fara rima si sens folosind cuvinte ambiguii pt a da dovada de un dezinteres total fata de viata. si ca informatii suplimentare sunt nascut la maternitate, da sunt singur si nu...nu ma contactati pe mail decat daca aveti ceva de comentat cu privire la ceea ce scriu. studii Liceul de arta "G.Apostu" Bacau jud Bacau actualmente student anul I aparitii: proaspat debutant cu aspiratii spre un viitor mai bun contact: simyco2@yahoo.com
5 poezii, 0 proze
Stoiciu Liviu Ioan
De la prima carte, treptat, Liviu Ioan Stoiciu a evoluat spre un discurs mai frust, în defavoarea metaforizării. Autor a peste zece cărți de poezie și proză, precum și a mai multor tentative de sinucidere, Liviu Ioan Stoiciu a copilărit într-o singurătate totală. Cantonul CFR nr. 248, în care și-a petrecut mulți ani din viață, era situat la câțiva kilometri de cea mai apropiata localitate (Adjudul Vechi). Copilăria lui a însemnat, în fond, un lung șir de trenuri și un cantonier fluturând un fanion galben, ori de câte ori vagoanele treceau prin fața cantonului. De altfel, Liviu Ioan Stociu debutează literar cu o carte intitulata La Fanion, obținând cu ea, în anul 1980, Premiul Uniunii Scriitorilor. Astăzi, Liviu Ioan Stoiciu pare un om sobru și înțelept, cu mult bun simț și cu o puternică personalitate, fiind considerat unul dintre scriitorii reprezentativi ai generației ‘80. Nu a uitat nici o clipă însă de copilăria lui însingurată petrecută la cantonul CFR 248.
4 poezii, 0 proze
mercas ramona vasilica
ceea ce scriu ma reprezzinta...de multe ori te simti atat de inclestat in rautatea aceasta imensa ce se cladeste cu fiecare zi tot mai mult in jurul tau,te simti cupris de deznadejde, durere iar aceste sentimente te indeparteaza de fericire,de iubire si te indreapta spre lumea singuratatii. Astfel si eu am prins aripi spre un taram unde rautatea aceasta lumeasca nu ma poate atinge. Aici in lumea POVESTILOR miam gasit linistea si pacea ce sper ca nu va fi invadata de intuneric.
18 poezii, 0 proze
John Berryman
John Berryman (1914-1972) a fost, alături de Lowell, unul dintre poeții cei mai de seamă ai Americii deceniilor \'50 și \'60. După un debut care a atras atenția - lungul poem narativ Omagiu pentru Doamna Brodstreet - evocare într-un limbaj de mare concizie și originalitate a uneia din primele poete puritane ale Statelor Unite, Berryman a evoluat spre un stil tot mai personal, care l-a impus ca una din personalitățile influente ale literaturii țării sale. Cântece de vis este opera sa majoră, care l-a preocupat în ultimii ani de viață (înainte de sinuciderea sa, de asemenea înfăptuită prin aruncarea de pe un pod). E vorba de un lung poem narativ, suită de aproape 400 de piese scurte în trei stanțe a câte șase versuri, în care eroul, uneori povestind la persoana întâi alteori, chiar în cuprinsul aceleiași poezii, acceptând să fie văzut din afară, ca simplu personaj, uneori dialogând cu sine însuși, alteori cu un interlocutor căruia i se adresează cu apelativul folosit in blues, „Domnule...
1 poezii, 0 proze
Jacqueline Ballman
Născută la Ucele – Bruxelles – în anul 1922. De origine flamandă. Poetă, traducătoare, critic literar, jurnalistă, Jacqueline Ballman a pendulat mult între pictură și literatură, în care a intrat destul de târziu. Apropiată de expresioniștii flamanzi și germani a înclinat spre satira amară, dar anii au călăuzit-o spre un echilibru care dă aparența spontaneității. În poezia ei se face simțit acel sentiment al prieteniei pentru lucrurile care mobilează existența, viața – pământul, piatra, unealta, planta și convingerea nezdruncinată că materia este una. Culegeri de poezie : Marbre rose (Marmură roșie), 1962 ; Lourmarin, 1964.
2 poezii, 0 proze
spre un dincolo fără limite
de Porumb Darius
ce motiv aș mai avea să trăiesc? pentru ce această viață? atâta pot: să urlu disperarea sau să mă las în gol Nu-mi căutați explicații extravagante de la psihoterapeuții șarlatani nu vreau alinare...
Hypnos Și Thanatos sau îngemănarea vieții cu moartea în poetica eminesciană
de Emil Iliescu
Hypnos și Thanatos sau îngemănarea vieții cu moartea în poetica eminesciană „Se bate miezul nopții în clopotul de-aramă, Și somnul, vameș vieții, nu vrea să-mi ieie vamă. Pe căi bătute-adesea vrea...
Experiența interioară
de Bataille Georges
Această carte este povestea unei disperări. Lumea aceasta este lăsată omului ca o enigmă care trebuie dezlegată. Toată viața mea - momentele ei bizare, dereglate precum și meditațiile mele apăsătoare...
aproape
de Ioan-Mircea Popovici
de unde se vede totul deodată evident că se văd și cele nevăzute ziua cum ar fi stelele și nu numai ele de acum te-ai obișnuit cu gândul meu care-o ia întainte și după ce gândul ajunge departe se ia...
Orhidee- un veac în trecut Acum și Aici
de CarolinaV
Mă simt învelită de găurile propriului ecou, m-am turnat toată miercur și mă pierd printre nisipuri de parcă aș fi în zodia cancerului , sau scorpion zidul Berlinului a căzut cu 21 de ani în urmă...
fără nume între spații
de Teodor Dume
așa sunt eu spumant... plin de bule dureroase și miros a rădăcini până în locul în care nu există durere locuiesc aparent într-un timp fără amprente amestec iubiri pun culorile limită între spații...
Dincolo de limită
de Stoica Nicolae Ciprian
Cum te-ai trezit în dimineața asta? Ai buzele un pic uscate, ochii grei și sânii un pic umflați? Simți o ușoară umezeală în partea ta intimă? Ai avut un vis în care eu … Dar o să continui mai târziu…...
Un mare Nume
de Cristian Petru Balan
Un mare Nume (semiparodie) Azi noapte am avut un vis ciudat, dar foarte scurt... Da, un vis ciudat cu confratele Poet Marin Sorescu, Cel care s-a născut cam odată cu mine, dar care s-a grăbit să...
Gradul zero al scriiturii
de Roland Barthes
Hébert nu își începea niciodată un număr din le Pére Duchéne fără a strecura pe ici pe colo un «pe mă-sa» sau «pe ta-su». Aceste grosolănii nu semnificau nimic, dar ele semnalau. Ce? O întreaga...
Distorsiune în câmp deschis
de Ghejan Andrei
Fără doar și poate, lăcomia a devenit o distorsiune în câmp deschis, un fel de gaură neagră, în care până și spiritele aflate într-o relativă stare de echilibru, chiar polarizate spre lumină, au...
