"spalămă" – 1208 rezultate
0.01 secundeMeilisearchFrancisco Brines
S-a născut în Oliva (Valencia) în anul 1932. Licențiat în drept la Universitatea din Salamanca. Licențiat în Filosofie și Litere la Universitatea din Madrid. Este deținătorul Premiilor Adonais (1959) și al premiului Critica (1966). A semnat mai multe cărți de poeme care l-au consacrat ca unul dintre poeții remarcabili ai generației lui Claudio Rodriguez. Printre cărțile care i-au adus renume figurează: Jeraticul (1960), Sfîntul inocent (1965), Cuvinte pentru îmblînzit întunericul (1966) ș. a. E membru titular al Academiei Regale Spaniole. Într-o cameră imensă păstrează cărțile cele mai vechi, multe dintre ele fiind ediții rarisime din sec. al XVIII-lea. De cîțiva ani încoace, Francisco Brines s-a retras în Sudul Valenciei, acolo unde își are casa solitară, în Oliva, loc în care ființa lui se contopește cu liniștea. Adoră acest mod de viață și aceste ținuturi sacre: " Am venit aici ca să mor, zice Francisco Brines. Acum nu-mi doresc altceva, decît niște ani ca să mai pot citi cărțile...
5 poezii, 0 proze
Juan de Yepes (San Juan de la Cruz)
Su verdadero nombre era Juan de Yepes y nació el 24 de junio de 1542 en Fontiveros, pequeño pueblo abulense perteneciente a Castilla y León, una comunidad autónoma de España. Murió su padre cuando Juan tenía seis años; a los nueve años, se trasladó con su madre al abulense pueblo de Medina del Campo, en donde a los 17 años, ingresa en un colegio de jesuitas para estudiar humanidades. El año 1563 toma los hábitos de la orden religiosa Carmelita, adoptando el nuevo nombre de fray Juan de san Matías; al año siguiente se traslada a Salamanca para cursar estudios de teología en su célebre universidad. En el año 1567 es ordenado sacerdote, y adopta el nuevo y definitivo nombre de Juan de la Cruz. Su ilustre paisana de Ávila, Teresa de Jesús, trabó gran amistad con él y le integró en el movimiento de la reforma carmelita que ella había iniciado. En 1568 Juan de la Cruz fundó el primer convento de Carmelitas Descalzos, los cuales practicaban a ultranza la contemplación y la austeridad. Unos...
0 poezii, 0 proze
Jaime Gil de Biedma
Jaime Gil de Biedma y Alba (Nava de la Asunción, Segovia, 13 de noviembre de 1929 - Barcelona, 8 de enero de 1990) fue un poeta español, uno de los autores más importantes de la Generación del 50. Nacido en 1929 el seno de una familia de la alta burguesía castellana, su padre se trasladó a Barcelona para trabajar en la Compañía de Tabacos de Filipinas. El que fuera su despacho puede ser visitado hoy en día en el Hotel 1898 en La Rambla de Barcelona. Gil de Biedma estudió Derecho en Barcelona y en Salamanca, donde obtuvo la licenciatura en dicha materia. Su poesía evoluciona desde los primeros poemas intimistas de Las afueras al compromiso social de Compañeros de viaje. Al mismo tiempo es una poesía que evita constantemente el surrealismo y busca la contemporaneidad y la racionalidad a toda costa a través de un lenguaje coloquial, si bien desnudo de toda referencia innecesaria. Verdadero exponente de lo que se suele denominar una doble vida, Biedma desarrolla actividades...
1 poezii, 0 proze
Pedro de Quirós
(Sevilla, hacia 1590 - Madrid, 1667) Pedro de Quirós, poeta español. Profesó en el convento de Clérigos Menores de dicha ciudad hacia 1624. En 1659 fue nombrado propósito del colegio de su orden en Salamanca y reelegido en 1665, pero el mismo año pasó a ser visitador general de la provincia de España. Escribió versos latinos y castellanos. Su obra poética se conserva en el manuscrito Poesías divinas y humanas, que contiene sonetos, canciones sacras, romances, madrigales y una excelente Égloga al Nacimiento de Cristo. Su soneto A Itálica y el madrigal Tórtola amante fueron publicados por primera vez por Amador de los Ríos en 1838, y desde entonces aparecen en todas las antologías. En sus versos utilizó un lenguaje popular enriquecido por un cierto conceptismo.
1 poezii, 0 proze
Vicente Espinel
Vicente Gómez Martínez-Espinel (Ronda, 28 de diciembre de 1550 - Madrid, 4 de febrero de 1624) fue un escritor y músico español del Siglo de Oro. A partir de sus Diversas rimas de 1591, transformó la estructura de la décima, estrofa conocida también como espinela en su homenaje. En la música se hizo famoso por dar a la guitarra su quinta cuerda, añadiendo una cuerda más aguda - llamada mi agudo o prima - a las cuatro existentes en aquel momento. Hijo de Francisco Gómez, que procedía de las Asturias de Santillana, en la actual Cantabria, y de su legítima esposa Juana Martínez, estudió sus primeras letras y música en Ronda con el bachiller Juan Cansino y se matriculó en la Universidad de Salamanca, donde aparece registrado los cursos de 1571 y 1572 con el nombre de Vicente Martínez Espinel, tomando el segundo apellido de su padre. Se sostuvo dando clases de canto, \"antes dadas que pagadas\", y contempló el proceso inquisitorial contra fray Luis de León. Volvió a su tierra, como él...
1 poezii, 0 proze
spalămă
de Leonard Ancuta
mă uit în oglindă arăt de parcă m-a pictat picasso inima înghițită îmi dezmorțesc picioarele în creștet icnesc din piept coastele prin obraz trosnesc sub călcâi cu palmele peste orbite vreau să mă...
5.15
de Leonard Ancuta
îmi vine să-ți scriu numele pe geamurile înghețate ale mașinilor parcate pe marginea străzii în dreptul binecunoscutului spalămă după care să mai adaug cîteva cuvinte astfel încît cei din urmă să...
Voi iubi în tacere
de Iurie Osoianu
,Voi iubi în tacere, voi striga nestrigînd Voi zbura în cadere și zambiv-oi plîngînd Și urla-voi la stele si suflamă-vor ape Și spălamă-vor vînturi de iluzii deșarte Și voi arde în ghețuri înghețînd...
viața de dincolo de fortral 2
de emilian valeriu pal
la Psihiatrie dimineața începe cu dezlegatul mîinilor asistentul cu părul prins în coadă freacă încheieturile cu margarină tatăl se dezmorțește mulțumit numără zilele de internare obligatorii pentru...
Dumnezeu a venit cu Citroenul
de alexandru petria
Mi-am cumpărat un Citroen fără să am permis, așa cum taică-meu și-a luat demult un disc cu Edith Piaf fără să aibă picup. Făță de bătrânul, care era topit după solistă, pe mine nu mă rodea deloc...
o femeie frumoasă numită demnitate
de Leonard Ancuta
s-a dus dracului țara asta timpul se scurge pe-aici ca un melc într-o fîntînă ziua urcă un metru noaptea coboară doi nu vom ajunge nicăieri ca hainele de care ne bucuram acum cîțiva ani că erau noi...
nici dumnezeu nu mai poate repara lumea după ce a făcut-o așa cum este
de Leonard Ancuta
încerc să scriu un poem să umbli cu inima în chiloți, să te masturbezi cu ea iar tu îmi spui că deja umbli cu ea în chiloți, că vrei să mă săruți, să mă ții în brațe dar știu că momentan ești doar o...
Spala-ma ploaie
de Adria Martin
Spala-ma ploaie! De glod, de pacate Sa imi curgi siroaie Sa ma speli de toate! Spala-ma ploaie de tot De ganduri negre si lungi Spala-ma ca nu mai pot, Pan' la piele sa-mi ajungi! Sa te-opresti de-oi...
Spalata de luna
de Oana Tudor
Spalata de luna, lovita de roua, M-arunc catre zi si rup lumea-n doua. O parte e-n lacrimi, alta e-o cununa, Lovita de roua, spalata de luna. Atinsa de zambet, pierduta-n nestire, M-arunc catre tine...
Salamandra
de Alexandru Mălin Tacu
Călătoreau niște cruci cu focul în gură Peste apa supărată de liniște Noapte, bărzăunul flașnetar A oprit manivela în barba de patriarh Prea multe nimicuri În jocul de-a frumusețea nimănui Copacii...
Salamandra
de Alexandru Durutya
Salamandra Salamandra ce se numea Meleire S-a nascut in focul mintii, Si-n imaginatia din multe priviri. Au botezat dragonul: Meleire, Cu flacari si strigat de surda Admiratie, la iesirea din potop,...
Salamandra fara foc
de Gheorghe Aurel Pacurar
Vine un moment la care focul care iese din pamanturi trece printre semnele desenate cu un bat, candva pe nisipuri…Nu exista mai strigat decat plansul Apostolului leganandu-se de trei semne de cocosi...
Salamandre
de Danut Gradinaru
Aici... lumea nu te-ntreabă cine ești, de fapt ce rost are; cosașii de azi adună urzici printre bălăriile ce cresc după ploaie. Aici, nu contează de unde vi, doar ce cauți; aerul deja îmbâcsit...
salamandra de lut
de Dorina Șișu
prin lampă curge mirosul de om l-am dibuit din rătăcirile vântului ca un păianjen am țesut visele într-un salon plin cu oameni am crezut în lumină dar gheara mă apuca și mai tare de gât aplecând...
balada salamandrei
de Eryka Lang
asa sint eu, cu verde reavan intins pe evantaiul de lume dupa un nume mort urla intreaga padure si se-ntinde ca o ciuma pe spinarea unde soarele apune trulila, trulila....si mai cade o stea repede...
